Pages Menu
Categories Menu

Posted by on Jun 3, 2014 in Events, Story | 0 comments

Sibiu. Cinci cavaleri într-un festival de opt milioane de euro!

Sibiu. Cinci cavaleri într-un festival de opt milioane de euro!

Purcărete, Brook, LupaPeter Brook, regizorul care era concediat cândva de la Covent Garden pentru că se lansase într-o aventură teatrală suprarealistă alături de Salvador Dali, este invitat cu trei spectacole (dintre care unul a câștigat cândva un premiu Emmy!) în Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu. Alături de el, vor veni cu cele mai recente producții stele ale lumii regizorale, ca Lev Dodin – cel mai important nume din zona rusească, Krystian Lupa – răsfăţatul celor mai mari festivaluri din lume, sau Peter Stein – marea legendă a teatrului german.

Bugetul ediției de anul acesta a Festivalului este ceva mai mare decât cel de anul trecut, se apropie de opt milioane de euro, din care ban public este un procent de 17,5 la sută, anunța, ieri, directorul evenimentului, Constantin Chiriac. În urmă cu trei ani bugetul era de șase milioane de euro, deci lucrurile sunt într-un permanent crescendo, iar acest eveniment, cel mai probabil, va căpăta, cu timpul, și glam-ul internațional pe care-l merită din plin. Pentru comparație, un festival uriaș, cum este cel de la Cannes, are un buget de aproximativ 25 de milioane de euro, dintre care cam jumătate sunt asigurați de guvernul francez.

Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu se va desfășura între 6 și 15 iunie

Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu se va desfășura între 6 și 15 iunie

În cazul nostru, Consiliul Local şi Primăria Sibiu au alocat Teatrului Naţional “Radu Stanca” din Sibiu, organizatorul principal al FITS, suma de 12,5 milioane de lei, în timp ce Ministerul Culturii a contribuit, “în ultimul moment”, cu un milion de lei. Chiar și această tardivă decizie este lăudabilă, considerând că în urmă cu câțiva ani, la schimbarea garniturii de conducere, festivalul de la Sibiu fusese șters cu totul de pe lista finanțărilor. “Ministerul Culturii a venit în ultimul moment, după foarte multe intervenţii. În primul rând, zeci de ambasadori ai ţărilor care sunt partenere ale festivalului au făcut presiuni şi la nivelul Guvernului şi la nivelul ministerului şi acest sprijin s-a concretizat”, a spus Chiriac.

În buna tradiție, pe afișul festivalului regăsim stelele lumii teatrale, companii și regizori care vin la Sibiu cu cele mai noi sau cele mai bune spectacole din portofoliu. O bună parte din bugetul generos al evenimentului finanțează animația stradală. Sigur, discuția referitoare la importanța marilor invitați la Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu rareori lasă loc poveștilor din stradă, aventuri colorate și gălăgioase, care, adunate, s-ar putea constitui ele însele într-un festival paralel cu o identitate anume.

O mulțime de momente care să-ți fure ochiul și să-ți farmece mintea, pe care le-am trecut deja în revistă (cu ceva migală!).

Citiți și recomandările pentru vineri, prima zi de festival!

Peter Brook, regizorul care a eșuat mizând pe Salvador Dali

Peter Brook, fotografia publicată de situl laureaților Ibsen Awards

Peter Brook, fotografia publicată de situl laureaților Ibsen Awards

În anii ‘50 regiza faimoasele spectacole de la Covent Garden și Royal Opera House, o serie în care include și foarte controversata Salome, de Richard Strauss, pe libretul la fel de ciudat al lui Oscar Wilde și avându-l ca scenograf pe Salvador Dali. Sigur că a ieșit o fantezie halucinantă și sigur că a ieșit ceva scandal de la asta în conservatoarea Londră! Muzica lui Strauss este un drog care produce halucinații și induce aceleași reacții emoționale ca cele care au provocat imaginarul original al lui Wilde, foarte stilizat, artificial și retoric – avea să spună Brook pe atunci, încercând să explice frenezia cu care lucra, în Spania, alături de maestrul suprarealismului.

Sub ochii îngrijorați ai Galei, soția pe care Dali o diviniza, Brook a ajuns la o identificare isterică cu ideile lui Dali, spun biografii. Oricum, pe drumul de întoarcere din Spania, Brook a trecut printr-o experiență despre care unii au spus că s-ar fi putut naște chiar dintr-un coșmar de-al lui Dali, adică a fost jefuit de bandiții spanioli, care l-au legat de copaci, într-o pădure. Le-a propus să le dea pijamalele sale de mătase, doar să-i lase desenele pe care le strângea la piept, prețioasele desene ale lui Dali.

Dar atacul adevărat avea să se petreacă abia la Londra, unde critica a desființat spectacolul, deplângând restricțiile de limbaj care-i împiedicau pe mulți să descrie cum se cuvine o asemenea inepție. Primul rezultat vizibil al acestei temerare încercări a fost că Brook și-a pierdut funcția, iar reprezentanții teatrului și-au cerut scuze, spunând că vor căuta un director cu vederi ceva mai traditionale în locul tânărului experimentalist de 27 de ani.

Salome / Salvador Dali

Salome / Salvador Dali

Născut în Anglia din părinți evrei emigrați din Letonia, Peter Brook s-a stabilit încă din 1970 la Paris. Are aproape 90 de ani, dar numele lui era chiar și zilele trecute pe prima pagină a ziarelor franceze, pentru o un nou succes, montarea The Valley of Astonishment, o delicată investigare a puterii și frumuseții creierului uman.

Teatrul există pentru a ne ului și pentru asta combină două elemente: familiarul și extraordinarul – pare a fi deviza acestui regizor. A regizat sute de spectacole de teatru și 13 filme, muncă recompensată cu nenumărate premii, printre care și două premii Emmy, obținute în 1984, pentru Tragedia lui Carmen, și în 1990, pentru Mahabharata.

Despre titlurile de onoare e greu să mai vorbim, este Cavaler al Ordinului Imperiului Britanic și Cavaler al Legiunii de Onoare din Franța, are distincții de onoare la universități prestigioase, precum cea din Birmingham sau Oxford și este inclus în The American Theater Hall of Fame. La Sibiu vine cu trei spectacole, Tragedia lui Carmen, Regele Lear și La Cerisaie.

Premieră Oidip și alte spectacole grandioase marca SILVIU PURCĂRETE.

Silviu Purcărete / foto ArtAct Magazine

Silviu Purcărete / foto ArtAct Magazine

Silviu Purcărete trăiește de ani buni în afara țării și, citind în diagonală știrile și puținele interviuri pe care le-a acordat în ultima vreme, distanța îl ajută să suporte, cu un dispreț îndurerat, peisajul politic tot mai trist de acasă. Vorbește despre asta doar dacă este provocat cu insistență, altminteri este celebru drept zgârcit la vorbă și oricum își dedică timpul lucrurilor pe care le poate schimba.

A început săptămâna primind marele premiu al juriului la gala Festivalului Comediei Românești, trofeu acordat spectacolului “Ce nemaipomenită aiureală!”, de Eugène Ionesco, montat la Teatrul Naţional Cluj-Napoca. Urmează Sibiul, unde este prezent cu trei spectacole: deja legendarul Faust, care este programat pentru trei reprezentații (toate sold out!), Călătoriile lui Gulliver – o coproducție realizată pentru anul Johnatan Swift, spectacol care, în 2012, i-a adus regizorului un prestigios premiu Herald Angel la cel mai important festival de teatru din lume, cel din Edinburgh. Plus proaspătul Oidip, care va avea premiera pe 13 iunie, chiar în cadrul Festivalului Internațional de Teatru de la Sibiu.

Constantin Chiriac în Oidip / foto Sebastian Marcovici

Constantin Chiriac în Oidip / foto Sebastian Marcovici

Teatrul Radu Stanca a început luna mai cu o avanpremieră a acestui nou spectacol, care marchează reîntoarcerea regizorului Silviu Purcărete la tragedia antică grecească, după mai bine de 16 ani de la ultima montare dintr-o remarcabilă serie, din care amintim “Phaedra” după Euripide şi Seneca sau “Danaidele” şi “Orestia” de Eschil.

Oidip îl aduce pe scenă, în rolul principal, pe directorul Teatrului Naţional din Sibiu, actorul Constantin Chiriac, care-și asumă, potrivit scenariului, o bună parte din textul acestui spectacol. Nu în ultimul rând, cu această ocazie, echipa propune și o schimbare îndrăzneață: o scriere adaptată a numelui legedarului fiu al lui Laios, variantă mai apropiată limbii române decât cea care a fost prealuată cândva din franceză de niște traducători care au ignorat faptul că fonemul “oe” nu ne este tocmai specific. Dacă o să prindă sau nu, vom vedea, așa cum spunea regizorul într-o conferință de presă.

Oidip / Silviu Purcărete

Oidip / Silviu Purcărete

Scenariul spectacolului a fost creat de Silviu Purcărete după tragediile „Oedip la Colonos” și „Oedip Rege”, de Sofocle. Nu am văzut avampremiera, însă citesc în prezentări, încă aride, că este, așa cum ne așteptam, un spectacol de autor, care “surprinde prin forţa viziunii aproape cinematografice a montării, îmbinând realul cu imaginarul, pentru a dezvolta o poetică a detaliilor sfâşietoare”.

”Oidip este unul dintre cele mai frumoase texte ale literaturii dramatice. Aşa cum s-a mai remarcat, m-am întors după mulţi ani la tragedia greacă, prilej de a-mi exercita din nou pofta de a crea aceleaşi imagini cu care nu mai lucrasem de mult“, a declarat regizorul în timpul repetiţiilor de la Sibiu. “Am lucrat fără să trebuiască să mă ascund să folosesc aceeași estetică șaptezecistă, care mi-a fost foarte aproape de inimă și de generație. Ce să fac?! Asta mi-e vârsta și ăsta mi-e destinul. Și m-am gândit că trebuie să construim un spectacol cu adevărat șaptezecist…”, declara Silviu Purcărete.

Probabil pentru a completa acest tablou, Vasile Șirli, director muzical al faimosului Disneyland de la Paris și colaborator consacrat al regizorului Silviu Purcărete, a preluat printre temele originale compuse pentru acest spectacol și un hit anume din anii ’60-’70, un mic ecou repetitiv din fantezia celui care a imaginat această montare.

Ofelia Popii în rolul Mefisto / o fotografie publicată de The Guardian / foto Murdo Macleod

Ofelia Popii în rolul Mefisto / o fotografie publicată de The Guardian / foto Murdo Macleod

Din distribuție mai fac parte și alți colaboratori obișnuiți ai lui Silviu Purcărete, printre care și bijuteria teatrului din Sibiu, multipremiata Ofelia Popii, cea care a fost recunoscută de mai multe ori drept cea mai bună actriță, printre altele și cu un premiu UNITER pentru extraordinarul rol din Faust.

Tot pentru bizarul ei Mefisto, Ofelia Popii, fabuloasa actriţă, pătimaşă, lucidă şi cu un aer fals aerian, a fost recompensată, la Festivalul de la Edinburgh, cu cel mai înalt premiu european, “Herald Angel Award”, acordat pentru prezenţa ei „arhetipală şi tulburătoare“.

Lev Dodin și legea integrității artistice

Regizorul rus Lev Dodin, recunoscut drept cel mai faimos regizor al contemporan de teatru, este invitat de onoare la Sibiu

Regizorul rus Lev Dodin, recunoscut drept cel mai faimos regizor al contemporan de teatru, este invitat de onoare la Sibiu

Lev Dodin cerea anul trecut ca libertatea de creație să fie protejată prin lege! Sigur, unora nu le va plăcea să știe că marele regizor rus își dorea, de fapt, o garantare a integrității artistice, că se declara sătul și scârbit de pereți de teatre și muzee măzgăliți, voia niște spectacole fără capete de porc înspăimântătoare, sânge sau alte acte de huliganism împrăștiate prin montări îndoielnice.

“Zilele acestea se vorbește de tot răul posibil în Estul Europei și de marea primejdie care vine din Rusia. Cultura, însă, trebuie să facă punți. Suntem mândri să anunțăm că îl avem invitat de onoare în festival pe Lev Dodin, un exemplu a ceea ce înseamnă creativitatea rusească”, anunța Constantin Chiriac la București. Lev Dodin aduce la Sibiu spectacolul “Intrigă şi iubire”, o creaţie din stagiunea 2012-2013, care a avut șapte nominalizări la cel mai prestigios premiu teatral din Rusia – Masca de aur – Golden Mask. Faimoasa companie rusă, inclusă în Uniunea Teatrelor din Europa, a fost de mai multe ori în România – la Bucureşti şi Sibiu, prezentând spectacole memorabile sub bagheta acestui regizor, printre care “Gaudeamus”,  “Unchiul Vanea”, “Viaţă şi destin” sau “Cevengur”.

Noul spectacol este programat de două ori în festival, începând cu ziua de deschidere, iar pe 8 iunie, iubitorii de teatru vor avea ocazia să participle și la o conferință în prezența regizorului rus, care va avea loc la Librăria Habitus. Lev Dodin, una dintre stelele teatrului Maly Drama din Sankt Petersburg, este unanim considerat cel mai faimos regizor de teatru contemporan al lumii.

S-a născut în Siberia în 1944 și a făcut primele experimente teatrale încă din copilărie, la Leningrad Young Viewers Theatre, apoi și-a făcut studiile în același oraș, în buna tradiție a școlii de arte ruse. La maturitate, a preluat direcția micului teatru Maly, pe care l-a transformat în centru lumii, în tot cazul în cel mai interesant centru teatral european. A regizat spectacole primite cu ovații atât de public, cât și de critica internațională din întreaga lume și a montat operă pe scene prestigioase ale Europei.

“O viață în teatru“, citesc în The Guardian o poveste despre Dodin, istorie care ajunge și la delicatul capitol “de ce n-aș regiza comedii”. Dacă simțim prea multă disperare, spunea Dodin, este pentru că așa este viața. Nu sunt interesat de situațiile comice, ci mai degrabă în auto-descoperire, chiar dacă asta conține o doză de angoasă. Arta poate fi doar veselă sau sumbră”, spunea regizorul rus, adăugând: “Goethe spunea, cândva, că dacă o scenă de teatru ar fi atât de îngustă cât o frânghie circ, probabil că încă și mai puțini s-ar simți pregătiți să-și țină echilibrul pe ea.

Cred că e important să crezi că nu poți cădea. Ovațiile n-au cine știe ce importanță. Oricine merge muchie de cutit riscă să pice. Dacă nu azi, atunci mâine. Actorii noștri știu că mâine vor trebui să urce din nou pe sârmă și merg pe ea splendid”.

Krystian Lupa, o insulă în vremea divertismentului ieftin

Krystian Lupa

Krystian Lupa

„Teatrul lui Lupa este unul al extremelor psihologice, pe care el alege să le dezvăluie în vremuri de ipocrizie şi de divertisment ieftin. Lupa ne avertizează: divertismentul ieftin înseamnă oameni ieftini, vieţi ieftine, suflete ieftine, motive ieftine, sensibilităţile ieftine…”, scrie critica poloneză.

Recunoscut ca un gigant al teatrului european, Krystian Lupa, un regizor interesat de diminesiunea spirituală și etică în era trasformărilor sociale și culturale, este autorul relativ celebrului manifest “suspended theatre”, un gen care presupune în primul rând explorarea inconșientului. Tot din seria acestor căutări, a semnat lucrarea “Utopia și locuitorii săi”. Câştigător al Premiului Europa pentru Teatru (Premio Europa per il Teatro) în 2009, Lupa aparţine acelui areal al marilor personalităţi ale lumii, în care îi găsim pe Harold Pinter, Peter Brook, Ariane Mnouchkine sau Pina Bausch.

De-a lungul strălucitoarei sale cariere a primit numeroase distincții, printre care Crucea de Merit, acordată de statul Austriac în 2001, sau Ordinul Artelor şi Literelor, acordat de statul Francez în 2002. Compania sa, Stary Teatr din Varșovia – una dintre cele mai importante din Polonia -, este unul dintre invitații de seamă ai festivalului de la Sibiu, unde va aduce spectacolul Frați vitregi, povestea a două surori și a fratelui lor.

Frați vitregi

Frați vitregi

O intrigă psihologică, apăsătoare și complicată. Ele sunt actrițe, el – filosof. Toți trei sunt prizonieri ai unei tradiții puternic înrădăcinate, un model, se pare, destul de simplu al generațiilor care plătesc păcate mai vechi. Ele prin nevroză și solitudine, el prin nebunie și printr-o scriitură pulsională și morbidă. Rezultatul acestei scriituri, care presupune o întreagă paletă de panseuri filosofice, vede lumina zilei într-un azil de nebuni. Din când în când se mai întoarce acasă și, confruntările pe care le are cu surorile aduc revelații inedite și destabilizatoare.

“Textul, frământat – după cum este regula la Thomas Bernard – cu accente de un intimism extrem populat de motivele sale obsesive aflate în serviciul unui ritm cuceritor și articulat de într-un limbaj împletit din redundanțe și elemente de baroc, formează totuși un ansamblu artistic extrem de bine construit și are caracterul unui studiu rafinat și percutant de mutilație spirituală a omului contemporan”.

Peter Stein, în dialog cu Emil Hurezeanu

Peter Stein

Peter Stein

“De când am văzut premiera londoneză, în urmă cu aproape 50 de ani, mi-am dorit să pun în scenă Întoarcerea acasă. Aceasta este, probabil, cea mai întunecată din operele lui Pinter, care tratează pericole profund inerente în relațiile umane și în special în relația precară dintre sexe”, spunea regizorul german Peter Stein, citat pe situl festivalului.

Probabil că este cel mai aclamat regizor de teatru din Germania. Peter Stein și-a început viața în perioada nazistă, poveste care, avea să o spună mai târziu, a avut efecte profunde asupra dezvoltării sale. Cu atât mai mult cu cât tatăl său, un antreprenor, a fost condamnat la doi ani de închisoare pentru colaborare cu naziștii. Poate de aceea, sau poate altele să fie cauzele, Peter Stein a regizat, la începutul carierei, drame politice provocatoare, în care lăsa să se vadă, pentru început, interesul său pentru stânga. După ce se lansase cu texte revoluționare semnate de Bertold Brecht sau cu declarații politice gen Peter Weiss, Stein a trecut la clasici, moment în care a fost atacat de stângiști, care i-au reproșat că se ocupă de dulcegării teatrale.

A regizat, la rândul său, o variantă mamut a Faust-ului, într-o serie de zeci de spectacole memorabile, care i-au adus marele prestigiu internațional. Nu este foarte amator de regizorii multi-media și are o adevărată obsesie pentru respectarea textului. Stein este, în primul rând un cercetător, care caută să înțeleagă – chiar dacă trebuie să facă pentru asta lungi călătorii de documentare – și are geniul de a pune în scenă cu grație rezultatele descoperirilor sale. A vizitat siturile grecești pentru Antikproject din 1974 și a cercetat orașul natal al lui Cehov pentru o montare a Pescărușului din 2003. Din 1990 s-a mutat în Italia, la San Pancrazio, unde trăiește, alături de soția lui, într-o fermă renovată. Peter Stein are un singur spectacol în festivalul de la Sibiu, Întoarcerea acasă, însă admiratorii săi îl vor putea vedea în dialog cu Emil Hurezeanu, pe 14 iunie, de la ora 11.30, la Librăria Habitus.

Peter Stein / Întoarcerea acasă

Peter Stein / Întoarcerea acasă

Spectacolul, însă, merită la rândul lui văzut, măcar dacă ținem seama de cuvintele importantului său regizor: “Există o înțelegere precară între oameni. Jungla în care se dă acestă luptă este, desigur, familia. Comportamentele formale, mai mult sau mai puțin stabile, se transformă într-o agresiune fatală și violență sexuală atunci când unul dintre frați se întoarce din America cu noua lui soție. Toate obsesiile sexuale masculine din această familie de şerpi sunt proiectate asupra singurei femei prezente.

În fanteziile bărbaților, și în comportamentul lor, se transformă într-o curvă și nu le rămăne dcât posibilitatea de răzbunare, asumându-şi acel rol și satisfăcându-şi dorinţa care era mai mare decât era de așteptat. Ca toate finalurile lui Pinter, acesta rămâne deschis. Imaginea finală prezintă femeia impunătoare, cu bărbaţii gemând și gâfâind la picioarele ei, și nimeni de pe scenă sau din public nu ştie ce se poate întâmpla. Este o muncă exclusivă pentru actori. Inițiativa pentru acest joc a plecat de la membrii distribuţiei Demonilor care erau obişnuiţi să lucreze în strânsă interacțiune. Să sperăm că, astfel, munca noastră să fie la înălţimea operei”, a mai spus regizorul, citat pe situl Festivalului Internațional de Teatru de la Sibiu.

6,995 total views, 1 views today

Post a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *