Pages Menu
Categories Menu

Posted by on Mar 27, 2014 in Books | 0 comments

O poveste pe care am citit-o destul de târziu…

O poveste pe care am citit-o destul de târziu…

Bruce Benderson / foto Miaz Brothers

Bruce Benderson / foto Miaz Brothers

Văzută prin ochii unui american care alege traseul propriilor pulsiuni erotice, Europa de Est a primilor ani de libertate mustește de bordeluri populate de personaje grotești, care-și inventează biografii bombastice, abundă de încâlcituri sexuale, travestiți, homosexuali și curve, falsificatori de pașapoarte, semi-vagabonzi afectați de viclenie, de îngâmfare și de pretinsă pudoare.

Undeva prin 1999, pe când Europa mărșăluia încă victorioasă spre modelul nord-american, pe un pod din fața Hotelului Intercontinental din Budapesta, un tip dubios, cu ochii mijiți de frig și pantalonii uzați în jurul feselor sfrijite răsare din beznă în fața lui Bruce, un ziarist american pasionat de estul Europei.

Fenomenul “Teleșpan” mi-a amintit de o carte în vogă cu ceva ani în urmă și pe care mai toți au uitat-o, probabil, deși povestea pare încă și interesantă acum, când am pierdut poate, alături de multe dintre amintiri, și multe dintre cadrele de după care priveam lumea. Romanul lui Benderson este savuros, o aventură, povestită franc și direct, cu intriga pendulând constant între două lumi, Budapesta strălucitoare și Budapesta obscură, două universuri înghesuite în același spațiu, care se întâlnesc prea rar și doar cu premise speciale de interacțiune.

Bruce alege să-și inventeze propriul scenariu, croit pe un amalgam de valori învechite și abordări experimentale, abandonându-se unui thriller riscant, care cu greu s-ar putea materializa într-un episod-pilot pentru orele de audiență maximă. Asistăm, în principal, la cronica unei pasiuni neconvenţionale, pe care autorul o face pentru un tânăr şi fermecător vagabond român întâlnit pe străzile Budapestei. Ceea ce părea a fi o aventură efemeră, a devenit o adevărată obsesie. Cu apetență în a-și explora propriile fantasme, ziaristul proaspăt ajuns în Est urmează să alunece, ghidat de propriul libidou, într-o călătorie obscură de-a lungul celor mai sordide dintre tarele unui colț de lume ale cărei vestigii de conștiință cu greu își mai găseau repere.

Văzută prin ochii unui american care alege traseul propriilor pulsiuni erotice, Europa de Est a primilor ani de libertate mustește de bordeluri populate de personaje grotești, care-și inventează biografii bombastice, abundă de încâlcituri sexuale, travestiți, homosexuali și curve, falsificatori de pașapoarte, semi-vagabonzi afectați de viclenie, de îngâmfare și de pretinsă pudoare. Unii provin din România, produse a mai bine de 50 de ani de încălcări ale drepturilor omului, așa că își vând trupul fără pretenții, pe șezlonguri de metal și între pereții complet albi al unor hoteluri ieftine.

Pentru ei, sexul este, oricum, mai degrabă un joc de reputație de cartier. Românul nu e în primul rand un roman gay, deși urmărește o astfel de poveste, așa cum nu e neaparat nici un roman prin excelență erotic, deși abundă de descrieri explicite. Stilul lui Bruce Benderson, păstrând bornele reportajistului cu har, este

Copyright Bruce Benderson 2008

Copyright Bruce Benderson 2008

mai degrabă stăpânit de o bună știință a măsurii.

Călăuza lui Bruce în acest labirint se numește Romulus, are 24 de ani și este nimeni. O persoană fără identitate, cu cicatrici de șiș sau bisturiu brăzdându-i fața, un om care călătorește ilegal și fără țintă, din țară în țară, expulzat de fiecare dată, bătut sau alungat de fiecare dată, dar consecvent în dorința sa de a-și exercita o libertate în care este novice și, ca orice estic, animat de nădejdea că va simți sub tălpi pavajul american. Produs al unei familii cu destinul frânt de ambiția lui Ceaușescu de a despărți România de trecutul ei pastoral.

Bruce este un homosexual de modă veche, de dinaintea mișcării Stonewall, venit dintr-un adevărat parc de distracții pentru burlaci pe nume Manhattan. Un tip facinat de voci și accente noi și de propriul sentiment al alienării. Întărâtat de pericol și risc, Bruce începe să exploreze un labirint sexual, lăsându-se dus, de fapt, mai departe, spre istoria românilor, pe care o lasă să se infiltreze în povestea lui ca o ademenire și ca o amenințare.

Se îndrăgostește de Romulus, care, loial într-un soi de abandon bolnav și empatic iubitei lui palide și confuze, o prostituată în bordelurile Europei, i se oferă, adjudecându-și un loc preferențial printre zecile de prostituați cu mâinile scorojite de la lipsa de vitamine, care stau chirciți cu orele pe lângă tufișurile din marile hoteluri pentru a-i întâmpina pe turiștii în căutare de aventură.

Povestea devine iubire, târâtă prin hotelul Gellert și în beciurile acestuia, prin faimoasele băi aglomerate de homosexuali. Bruce, îmbătat de sentimentul de a fi slobozit și complet liber să se autodistrugă, este conștient că rămâne în ochii acestor prostituați doar o mină de aur durdulie, sentimentală și exploatabilă.

Un leitmotiv al cărții este legenda monarhiei românești, pornind de la miturile referitoare la potența regelui Carol, așa că Bruce ajunge, de nenumărate ori, să-și găsească cu acesta un destin comun. Aceeași copilărie utopică, cu o mama dedicată și protectoare, o vârstă senină care deviează într-o rebeliune perversă și produce un caracter aventuros din punct de vedere sexual.  Ca și Regina Maria, gândește Bruce, dacă și el ar fi alunecat într-o criză de bigotism, ar putea spune că România este de neînțeles și licențioasă, o entitate imposibil de descifrat de ochiul occidentalului.

RomanulÎn paralel cu aceste analize, România oferă în ochii reportajistului reprezentații tulburătoare ale sărăciei, de la copiii care asaltează automobilele cu numere străine încă de la câțiva kilometri mai departe de graniță, la Arad, cu hoteluri în care tarifele se schimbă la auzul cuvintelor englezești, cu valutiști și tăinuitori de bunuri furate sau cu oameni îngroziți de legenda pedofililor veniți din străinătate.

Cluburile și restaurantele, ba chiar și străzile sunt păzite de femei cu blugi strâmți și tocuri platformă-uriașe, ca un interminabil șir de stripteuze, care pândesc un moment de slăbiciune pentru a-și asmuți teribilii gardieni la atac. Asumându-și rolul finanțatorului, Bruce începe un șir lung de drumuri între New York și România, sperând că afecțiunea lui Romulus ar putea deveni onestă.

Ca mai toți ceilalți în România, Romulus își petrecea timpul așteptând, cel mai adesea în fața unui televizor, fumând țigară de la țigară și cu ochii încercănați de plictiseală și sensibilitate rănită. În 1996, România își pusese la punct limbajul legii cu privire la homosexualitate, modificând celebrul articol 200, dar, în realitate, rămăsese aceeași țară în care a fost posibil un celebru caz Ciprian Cucu.

Toate aminteau, într-un oarecare sens, de un elev în clasa a 12-a în Sânnicolau Mare, care a fost reclamat la poliție pentru homosexualitate, plângerea fiind formulată de propria soră, care-i citise jurnalul intim. La presiunile Amnesty International, în cazul Cucu a fost pronunțată o sentință cu suspendare, dar bătăile și umilințele îndurate la poliție fuseseră prea mult pentru partenerul lui, care, la puțin timp, avea să se sinucidă.

“Sunt condamnat să mă ascund și sunt fericit, într-o țară care condamnă încă homosexualitatea, alături de un iubit care nu se consideră homosexual. Aici, în România, eu reprezint, îmi dau seama, un exil sexual voluntar”… Iubirea, o portiță de scăpare din banalitățile repetitive ale capitalismului nord-american, se deapănă în aerul încărcat de plumb de la Turda sau în blocurile comuniste din Sibiu, apoi mai departe, pe lângă Cercul Militar din București și pe lângă alte clădiri care-și îngână în ecouri visul de glorie pariziană.

Miorița, Gerovital, Ceaușescu sau Clubul Opium, pe vremea în care era al Ioanei Crăciunescu… evocându-l pe Blaga, Brâncuși și Eliade, Bruce începe să cunoască și apoi să iubească o Românie pe care o gândește mai întâi în lumea sensurilor sale, explorându-i uneori paradoxurile ghidat de prieteni precum scriitoarea Carmen Firan, de fotograful și criticul de artă Theo Ștefănescu sau Johnny Răducanu.

Deși, având buzunarele prea umflate, este ținta predilectă a șuților care știu să facă “Maradona” pentru a-i fura pașaportul sau a celor care se izbesc de tine pe stradă pentru a te buzunări, intrarea în România devine mai degrabă un moment de conexiune la sensibilitatea doinei, ca un fel de a intra în transă, în timpul etern al lui Eliade.

2,528 total views, 2 views today

Post a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *