Pages Menu
Categories Menu

Posted by on May 15, 2014 in Arts, Urban | 0 comments

Pisici pătrate îmbrățișate și alte povești urbane din Bucureștiul mesajelor grafitti

Pisici pătrate îmbrățișate și alte povești urbane din Bucureștiul mesajelor grafitti

Pisica Pătrată / foto Bucharest Daily

Pisica Pătrată / foto Bucharest Daily

Ce diferență o fi între mesajul “Hai Steaua”, aruncat de-a latul unui perete scorojit din Ghencea, și mesajul “I don’t believe in global warming”, scris lângă Oval Bridge, în Londra, de super-starul graffiti Bansky? Principala diferență stă în ochiul privitorului, spune Alex Ciubotariu, cândva cunoscut drept Pisica Pătrată, un Banksy autohton – așa cum mi-a plăcut să-l înțeleg, deși ține să precizeze că între el și artistul britanic există, de fapt, nenumărate diferențe.

Asta-mi place la street art. Că te scoate din cercul ăla elitist de consumatori de artă. Masele au mult mai ușor acces la fenomenul artistic. Sigur, în cazul lui Alex, intersecția cu street art-ul a fost pur întâmplătoare și nu a ajuns niciodată la cult sau comunitate, nici măcar la micile încăierări cu poliția care fac legenda artiștilor cu faimă internațională.

Alexandru Ciubotariu, la Combinatul Fondului Plastic

Alexandru Ciubotariu, la Combinatul Fondului Plastic

Pisica Pătrată e o poveste de acum zece ani – ar spune unii, deși tema pare cât se poate de actuală, măcar și numai pentru că discutăm în fața unei pânze “în derulare”, acum în stadiu de ebosa, din care apar două pisici pătrate îmbrățișate. Lucrarea trebuie să fie gata până la finalul expoziției de grup “Shortsighted. Presbyopic. Blindfolded”, găzduită zilele astea de Combinatul Fondului Plastic.

Puțină mirare pentru cineva ca mine, care a “făcut cunoștintă” cu Ciubotariu cu multă vreme în urmă, prin intermediul unei broșe cu o Pisică Pătrată pe care o cumpărasem în liceu de la un skate shop. Pe atunci chiar păreacă fenomenul Street va lua amploare și în România. Nu a fost chiar așa, deși fenomenul are o oarecare importanță. “Sunt artiști care aleg să facă lucrul asta pentru că, exact cum spui tu, au un mesaj de transmis, politic, social, un mesaj personal, un mesaj de orice fel. Sunt oameni care nu au niciun mesaj, sunt oameni care se leagă de estetică, de estetica unui loc, de intervenția în acel loc; sunt foarte multi artiști în graffitti care sunt interesați de literă sau sunt artiști care pur și simplu nu pot suporta pereții albi”, explică Alex Ciubotariu.

Banksy/ Londra

Banksy/ Londra

Rep. Cum se face că artiștii care înainte se manifestau pe stradă trec acum la expoziții? Are legătură cu principiul ăla potrivit căruia din generația Flower Power se aleg acum marii manageri de bancă? E o chestie de maturizare?

A.C.: Da, cum să zic, intersecția mea cumva  cu street art-ul a fost și este oarecum întâmplătoare, deși am primit-o cu bucurie. Am un bagaj imagistic care trebuie să iasă la iveală. Și iese în mai multe feluri. Se manifestă, de pildă, sub forma unor desene pe hârtie – și asta de foarte mult timp, de asemenea sub forma de gravură, benzi desenate, sau pe niște pereți de pe stradă. Foarte mult pentru mine nu conta lucrul ăsta.

Nu contează dacă fac un desen pe stradă sau pe pânză. Sa zicem că ce-aș avea de spus cu lucrările pe care le fac nu este condiționat de amplasarea lor. Fie o pânză, fie un zid. Pentru mine foarte mare diferență nu este, mai ales că nu am început să desenez pe stradă, am început tot într-un atelier, sa zicem. Am avut acest pasaj – care încă se mai manifestă – în zona de street art, dar el poate exista foarte bine și așa. Pe mine nu mă deranjează.

Pisica pătrată. Experimente la metrou/ foto experimentalist.ro

Serm. Experimente la metrou/ foto experimentalist.ro

Rep. Totuși, cel puțin eu și prietenii mei te cunoaștem mai degrabă prin prisma paste-up-urilor de pe pereți. Ce te-a atras în direcția asta?

A.C.: Ce e interesant cu zona de street art e că fiecare artist de graffiti are motivația lui. Pentru mine au fost mai multe ingrediente, să spunem. Prima dată, am ales eu să intervin cu niște stickere de dimensiuni destul de mici, care erau amplasate pe mobilier urban, în spatele semnelor de circulație. Mă rog, în zona asta urbană. Semnele de circulație erau extrem de vizibile și total era ca o joacă. Și acum încerc să păstrez ceea ce fac în zona de joacă. Acum s-a aglomerat foarte mult guerilla advertising și toate locurile astea sunt foarte aglomerate.

Zone care înainte erau pigmentate cu lucrări street, acum sunt ocúpate de reclame. Pentru mine a funcționat numele de Pisica Patrată, pentru ca eu veneam cumva din sens invers în zona de street art, aveam un traseu academic de artă și voiam să scap de încărcătura asta. Voiam să scap de așteptările care exista sau de un traseu oarecum previzibil al unui absolvent de arte plastice. Aveam un nume care sună cam tâmpit, să zicem, Pisica Patrată, ceea ce îmi dădea o foarte mare libertate de exprimare. A fost foarte interesant, pentru că nu mai trebuia să aștepți o galerie, sau nu mai trebuia să aștepti o instituție culturală care să-ți expună sau să-ți gireze munca.

Pur și simplu te aruncai direct în spațiul public, cu bune și rele, asumându-ți critici sau păreri bune. A funcționat foarte bine – pentru mine cel puțin – în momentul acela de început. Desigur, am cunoscut și alți artiști, am văzut că ceea ce făceam face parte dintr-un curent internațional, poate cel mai mare din istoria artei. Este interesant de văzut și care sunt locurile în care intervii, pentru că, de multe ori, te inspira un loc anume, iar Bucureștiul are foarte multe zone care te invită parca să intervii acolo.

Street Art by ASHOP, la Mural Festival, în Montreal, Canada

Street Art by ASHOP, la Mural Festival, în Montreal, Canada

Rep. Spuneai că e simplu să expui pe stradă, fără să aștepți vreun galerist sau vreo expoziție… Oamenii care aleg să expună pe stradă au și un anumit mesaj social?

A.C.: Acesta este, după părerea mea, cel mai interesant de investigat în tot curentul ăsta care se numește street art și graffiti. Care este motivația fiecărui artist. Sunt artiști care aleg să facă lucrul asta pentru că, exact cum spui tu, au un mesaj de transmis, politic, social, un mesaj personal, un mesaj de orice fel. Sunt oameni care nu au niciun mesaj, sunt oameni care se leagă de estetică, de estetica unui loc, de intervenția în acel loc; sunt foarte multi artiști în graffitti care sunt interesați de literă, de distorsionarea formelor, pentru că distorsionează literele și formele în așa fel încât să poți citi textul scris, dar să-ți fie foarte greu s-o faci.

Sunt mulți preocupați de cromatică, sunt unii care nu au nicio preocupare; nu suporta pereții albi, de exemplu. Trebuie să facă neapărat ceva acolo. Sunt unii care caută faima și își scriu numele de sute de mii de ori în tot orașul. Și atunci toată lumea vorbește despre ei și sunt prezenți peste tot. Sunt unii care luptă exact cu campaniile publicitare, pentru că problemele mari într-un oraș, după părerea mea, sunt mash-urile supradimensionate care acopera clădiri întregi, nu câteva tag-uri sau câteva graffitti-uri. Deci e o luptă și la nivelul asta.

Sunt unii care pur și simplu vor să intervină așa cum vor ei. Eu n-am avut un mesaj, cu toate că uneori poți descifra un mesaj și în lipsa mesajului, cum e la mine. Alegerea locului atrage atenția asupra lui. Eu n-am intervenit niciodată pe casa cuiva proaspăt vopsită. Am ales întotdeauna niste zone părăsite sau niste anomalii arhitecturale asupra cărora voiam să atrag atenția. Sunt o groază de locuri în care poți atrage atenția chiar și printr-un personaj care n-are un mesaj imediat.

Unii sunt pasionați de litere... / street, Los Angeles

Unii sunt pasionați de litere… / street, Los Angeles

Rep. Cam toți ariștii Street faimoși au ținut să precizeze că nu susțin vandalismul. Ai avut același mesaj, adică adica n-ai lipit în locuri unde ar fi deranjat pe cineva personal. Oricum ar fi, însă, manifestarile astea sunt tot în afara legii. După tine, care e diferența între cineva care scrie “hai Steaua” și cineva care scrie “I don’t believe in global warming” – cum e cazul unei lucrari a artistului Banksy?

A.C.: Diferențele nu sunt foarte mari și astea, vezi, sunt lucruri pe care ți le asumi, la pachet cu celelalte lucruri pe care trebuie să ți le asumi atunci când te hotărăști să faci street art. Aici, bineînțeles că vorbesc de un oarecare anonimat, o oarecare efemeritate a lucrărilor. Am avut lucrări la care am stat două săptămâni, le-am pus în stradă și a doua zi nu mai erau, de exemplu. Sau am făcut lucrări care mai sunt și acum acolo, după 7-8 ani, în stradă.

Ilegalitatea de care vorbești, la fel, trebuie să ți-o asumi, dacă vrei să faci munca asta. La fel și asocierea cu vandalismul și “muie rapid”. Împărțim, practic, același spațiu și atunci diferența o face doar privitorul, până la urmă. Ai spus că grupul tău de prieteni apreciază lucrurile pe care le faceam eu la un moment dat în stradă și probabil nu celalalt gen de manifestări. Deci diferenta se face în ochiul privitorului. Pe mine nu mă deranjeaza nicio manifestare în spațiul public, iar discuția eternă la care am asistat de sute de mii de ori – și care nu duce niciodată la nicio concluzie -, dacă e arta sau e vandalism, nici nu mai trebuie abordată cred. Că sigur nu se ajunge la niciun rezultat.

Alex Ciubotariu, pictând la Allegra Nomad gallery - Combinatul Fondului Plastic

Alex Ciubotariu, pictând la Allegra Nomad gallery – Combinatul Fondului Plastic

Rep. Ai amintit că street art-ul este un manifest împotriva publicității agresive. Campania “privește cerul”, de pildă – o știm cu toții de pe pereții din București, ți se pare publicitate sau street art?

A.C.: Nu știu de priveste cerul.

Rep. Nu? N-ai văzut scris pe pereți?

A.C.: Ba da. Nu mă atrage, ce să zic. Mai era una cu “Iisus vine”, care era la fel. Mă rog… sunt tot felul de…

Rep Mai există și mesajele politice, diverse critici..

A.C.: Da, bine, ăsta e rolul artei stencils-ului, trebuie să aibă un puternic caracter de protest. Nu prea am văzut stencils-uri făcute de amorul artei. Trebuie să fie ceva.

Rep. Cum ai evalua tu, de exemplu, mesajul pe care l-am citit recent pe stradă, scris foarte frumos pe un perete: “avocații sunt escroci”?

A.C.: Da, e interesant. Majoritatea lucruilor care se întâmplă în stradă se nasc din nevoia de a protesta, de a fi cât mai vizibil, să apari cât mai rapid în fața oamenilor. Și atunci normal că apar și astfel de mesaje.

Artiștii grafitti pot intervenii în diverse spații care au nevoie de culoare.

Artiștii grafitti pot intervenii în diverse spații care au nevoie de culoare.

Rep. În cazul tău, demersul e pur estetic?

A.C.: Da, să zicem. Oarecum da. E vorba de dorința de  a interveni în anumite spații, fără să fie vorba de o necesitate estetică neapărat. Adică nu vine cineva și-mi zice “fă-mi strada mai frumoasă” sau “fă-mi casa mai frumoasă”. E pur și simplu demersul meu, personajele mele care, la un moment dat, simt că ar trebui să-și aibă locul în niste locuri pe care le cunosc.

E foarte important faptul că, de ceva vreme, am făcut lucrări doar în București, pentru că ăsta e orașul pe care-l cunosc, pe care-l văd zilnic și cu care pot comunica, pot avea o interacțiune. Când mergi în alt oraș, pe niște străzi pe care nu le cunoști, n-are nicio valoare sa te apuci să faci ceva. Sau nu ar avea pentru mine.

Rep. Dar văzusem că ai pus lucrări și prin alte orașe…

A.C.: Sigur, la început chiar peste tot pe unde mergeam. Dar, în ultima vreme n-am mai făcut asta și nu cred că o s-o mai fac. Poate doar în cadrul unor festivaluri sau când sunt chemat special să o fac. Dacă ar fi să fie demers artistic pur, doar prin Bucuresti voi mai face probabil, sau poate și prin Constanta, pe unde mai umblu din când în când.

Pisica Pătrată

Pisica Pătrată

Rep. De ce Pisica Patrată? Care-i treaba cu pisica, cum ai ales-o?

A.C.: Da, nu e cine știe ce poveste cu asta. Cândva, pe când am început să fac intervențiile astea în spațiul public, am zis că trebuie să-mi iau numele ăsta de scenă. Un nume care m-a și ajutat – pentru că mi-a dat un anonimat de care aveam nevoie la început și cumva de o libertate pe care o căutam în momentul ăla. A fost un desen mai norocos sau un personaj mai norocos din multele căutări pe care le aveam la vremea aia. A fost întâmplător ales, pentru un site care anunța un concurs de benzi desenate sau o compilatie de benzi desenate.

Îl știa deja mai multă lume, pentru că fusese promovat pe site-ul ala. Când am lansat un album, nu mai știu în ce an era, mai multă lume a cerut “desenează-mi și mie pisica pătrată de pe site”, pentru că o țineau minte încă. Atunci am auzit prima dat și mi-a plăcut cum a sunat  “Pisica pătrata”… așa am ales numele ăsta, dar nu e cine știe ce poveste în spate.

Street Art pe Arthur Verona

Street Art pe Arthur Verona

Rep. Mai sunt și alți artiști de street art în București? Faci parte activ dintr-o comunitate de artiști similari sau ai alte nume care îți plac?

A.C.: Sigur, sunt foarte multi artisti din zona de graffitti care îmi plac foarte mult, cu mulți m-am împrietenit, cu mulți am desenat împreună, cu mulți am explorat multe zone din oraș, unde am desenat foarte mult. De exemplu în spații industriale părăsite, unde ne adunam și desenam în liniște.

Au mai fost wall of fame-uri, care sunt câteva locații prin București cu spații destul de mari, unde, la fel, poți desena în liniste. Din păcate, zona de street art nu s-a dezvoltat așa cum credeam atunci când am început, pentru că au fost foarte mulți oameni care au trecut prin zonă, dar nu au avut constanță. Cumva ăsta e un regret al meu. Credeam că o să vină foarte multă lume în zona asta… În fine, să zicem că în zona de graffitti se întâmplă foarte multe lucruri, extrem de interesante. Uită-te ce se întâmpla pe metroul vechi, de exemplu…

Grafitti pe Berzei / Foto Metropotam

Grafitti pe Berzei / Foto Metropotam

Rep. Dar e vreo lucrare anume care îți place?

A.C.: Pai e interesant ce se întâmplă pe Arthur Verona, e interesant ce s-a întâmplat – pentru prima dată anul trecut – la Gara de Nord, o campanie care sper să continue. Ce s-a facut pe Berzei… Chiar dacă sunt lucrări organizate în cadrul unor festivaluri și nu reprezintă street art-ul adevărat – adică dorința unui artist de a interveni, acestea sunt niște lucrări bune și arată potențialul acestui tip de artă. E bine și pentru artiști. Normal, sub presiunea ilegalității sau a timpului, pe stradă nu ai cum să faci astfel de lucrări. E vorba de dimensiuni foarte mari, de spații foarte vaste, de colaborări foarte interesante cu artiști de aici și de afară.

E bine că aceste oportunități vin din partea unor festivaluri, că aceste solicitări vin din sfera culturală și nu din zona comercială. Artiștii sunt lăsați să facă exact ce doresc ei, care e foarte important. Nu există presiune politică sau administrativă să facem ceva frumos. Nu există nici presiune comercială. Este interesant și pentru spațiul urban, și ar putea fi chiar o direcție de dezvoltare, pentru că în București sunt multe locuri care cred ca ar avea mare nevoie de puțină culoare, de puțină formă.

 

3,599 total views, 2 views today

Share and Enjoy

  • Facebook
  • Twitter
  • Delicious
  • LinkedIn
  • StumbleUpon
  • Add to favorites
  • Email
  • RSS

Post a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *