Pages Menu
Categories Menu

Posted by on Apr 13, 2014 in Film, Story | 0 comments

Pe drum spre Hollywood-ul Danemarcei

Pe drum spre Hollywood-ul Danemarcei

 

Intrarea în Orașul Filmului

Zentropa /  Filmbyen (Orașul Filmului) in Avedørelejren

  Peripeții în fortăreața lui von Trier

Pereții studiourilor de montaj, loc in care se afla si ( fara indoiala) cea mai faimoasă podea a lumii cinematografice, podeaua din Dogville, sunt impodobiti cu nenumărate citate din Mao.Da. ACEL Mao. Hollywood-ul Danemarcei, Orașul Filmului , un concept pus cap la cap în 1992 de Von Trier, împreună cu prietenul și colaboratorul său, Peter Aalbæk, este amenajat într-o veche cazarmă a armatei și a păstrat, până anul trecut, în mijloc o uriașă dovadă a precedentei identități: un tanc abandonat. Nici urmă de glamour, de opulență, de afișare ostentativă a statusului de cult și a renumelui care a depășit de mai bine de un deceniu granițele micului regat danez. Zentropa, cunoscuta companie de film daneză, este faimoasă pentru proiecte precum Dogville (2003) – cu Nicole Kidman, Dancer in the Dark (2000) cu Björk, filmul nominalizat la Oscar, After the Wedding (2006) si atat Gloden Globe cat si Oscarul pentru cel mai bun film strain in 2011, cu Hævnen ( Razbunarea)  , in engleza In a better World, al Susannei Bier. A fost prima companie importantă de film care a realizat producții pornografice soft pentru femei, precum Constance (1998), Pink Prison (1999), HotMen CoolBoyz (2000), și producții hibride pentru adulți, ca All About Anna (2005). Zentropa_intrareGrăbesc pasul pe sub arcada ce desparte vechiul Avedøre Lejren de Hvidovre și de restul Copenhagăi, gândind că pentru Lars von Trier au fost niște ani la fel de grei pe cât de aspră e iarna în Danemarca anul acesta. E, totuși ’’hyggetid’’ aici, o dovedesc terasele goale și lumânărele din ferestre, focul arzând în brændeovn, familia adunată în jurul mesei sculptând bostani enormi. Cum ar spune orice danez, e HYGGELIGT! Din introducerea, menită să creioneze vag decorul lui Von Trier, probabil că nu se înțelege mare lucru, așa că vom duce povestea mai departe, în timp ce traversăm stradutele pustii, în drum spre Orașul Filmului.

Vecinii cu care Filmbyen, Hollywood-ul Danemarcei, împarte cartierul Adevøre sculptează, la rândul lor, bostani, lăsându-se cercetați de ochiul trecătorilor amatori de povești. Drumul spre Zentropa desparte case cu ferestre enorme, din spatele cărora totul rămâne, de-a dreptul voyeuristic, la cheremul trecătorilor. E drept, trecătorii sunt puțini. În  Avedøre, indiferent de oră, e multă liniște și pace, în contrast cu efervescența din creuzetul creativ – Filmbyen (Orașul Filmului), situat la doar câteva sute de metri distanță. “Vecinii s-au bucurat când am mutat studiourile aici! Nu și-au imaginat cât de nebuni suntem”, mă întâmpina la prima vizită Peter Aalbeck, producător și co-fondator al Zentropei, alături de LVT.

Peter Aalbæk și Lars von Trier / foto avisen.dk

Peter Aalbæk și Lars von Trier / foto avisen.dk

Am primit zilele trecute o nouă invitație la un “testvisning” (vizionare test) pentru un nou film produs de Zentropa și nu o puteam refuza! Hollywoodul european are un aer linistit de tabara, la aceasta ora de amurg autumnal. Focul de tabara lipseste. În mijlocul platoului trona, până nu demult, ditamai tancul, cu tunul îndreptat spre Munchen. Imi imaginez , cu un zambet pe buze, curierul armatei, venind să ceară, conform obiceiului, cele 500 de coroane “pentru închirierea anuală”. Aceasta taxa absurda  se cerea periodic studioului, deși nimeni nu a revendicat vreodată acest tanc, abandonat “pe platou” la mijlocul anilor ’90, atunci când armata daneză și-a restrâns activitatea, elierând cazarmele din Avedørelejre, reconvertite, la scurt timp după aceea, în Filmbyen.

Pestera lui Alladin – på dansk

Zentropa. Cel mai cunoscut studio de filme al Europei, respiră la periferia sud-vestică a orașului Copenhaga, găzduit de aceste foste cazarme, pe care le împarte cu alte 20 de studiouri de film și productie tv, cu alte instituții din zona entertainmentului, dar și cu o serie de vecinii anonimi. Nici urmă de glamour, de opulență, de afișare ostentativă a statusului de cult și a renumelui care a depășit de mai bine de un deceniu granițele micului regat danez. Dimpotrivă. Vechea cazarmă pare să-și revendice, cu câștig de cauză, dreptul la identitate sau, mai degrabă, intenția de anonim. Dacă cineva s-ar rătăci prin Filmbyen, ar putea trece liniștit mai departe, fără ca să bănuiască măcar că se află la porțile Hollywood-ului european. Doar două bannere verticale alb albastre, cu logo-ul Zentropa, atârnând de-o parte și de alta a ferestrelor hangarului dezvaluie, discret, identitatea locului.

Sala de mese de la Zentropa

Zentropa –   ” sala de receptii”

Fostul hangar, inima studioului, este sala de primire, de “recepții”, și locul de întâlnire săptămânală a întregii (pe cât posibil) echipe. În fiecare vineri, la ora 9.30, se dă adunarea generală. Întâlnirile se desfășoară întotdeauna după un ritual stabilit.  Se cânta psalmi, asta pentru că Peter Albeck aka Ålen (Țiparul) este fiu de preot. Apoi se recită câteva versete din Biblie, Coran și alte câteva cărti aparținând unor culte ceva mai putin cunoscute – dacă nu cumva exotice de-a dreptul. În cele din urmă se discută punctele firbinți ale săptămânii ce a trecut. Nu întâmplător am garnisit cuvântul ‘’recepții” cu ghilimele: vechiului hangar nu i s-au lustruit încheieturile în acord cu noua și celebra sa identitate. O anumită lejeritate (hai să-i spunem direct dezordine) și senzație de culise, în care recuzita e pe cale să intre sau să iasă, stăruie asupra încăperii dominate, în fundal, de-un panou enorm. Pe panou, de-a valma, aruncate într-un desăvârșit je m´en fiche-ism, atarna comori peste comori: trofeele adunate de-a lungul istoriei  Zentropei (cele mai multe via von Trier, desigur), câteva obiecte de recuzită (printre care și vechea porta-voce folosită de von Trier și râvnită de atâția!), zeci de diplome, medalii, câteva portete și o grămadă de alte lucruri aparent fără legatură cu tema panopliei, dar care își au, fiecare, istoria și semnificația lor.

Trofeele de la Zentropa

“Trofeele”  (detaliu)

Deschidere, nonsalanță, dezinvoltură și normalitate. Acea atipic de normală lejeritate pe care aș vedea-o  la mama în bucătărie, în podul casei, în tabăra de copii, în locuri în care nimeni nu încearcă nici să dovedească, nici să explice.

Nu puneți mâna pe piticii de la Zentropa oricât de simpatici ar părea!

Afară, pe gazon, “pissenisse”, piticii de grădină cu izmenele în vine și-au mai pierdut din culoare în condițiile destul de vitrege în care trăiesc. Ei sunt legendara toaleta în aer liber a studioului, ea însăși parte integrala a mitului Zentropa. Celebrități si anonimi care au trecut pragul Zentropei, au fost  încurajati să urineze pe ei, la o adică . Neavizații pot avea surprize. A pățit-o însăși Cathrine Deneuve, care pe perioada filmărilor pentru “Dancer in the Dark” a observat, la un moment dat, că unul dintre pitici s-a răsurnat și (draga de ea!!), fără să cunoască adevăratul rost umed al ‘’nisse”-lor, s-a grăbit, grijulie, să-l ridice. Îți vine să treci în revistă, dintr-o privire, grupul piticoților umezi: care dintre voi a fost norocosul ținut pentru câteva secunde în brațe de-o zeiță? Zentripa_pitici“The Pissing Gnome Park” e un cadou făcut Zentropei de americanii de la Fine Line, un a propos la celebrul pitic de gradină folosit de regulă de Ålen (Țiparul), țarul Zentropei, ca pisoir, atunci cand WC-ul oficial al studioului nu făcea față cererilor. Ceea ce, aveam eu să înțeleg, se întâmpla destul de des. Dar asta este o istorie veche. Astăzi, dacă te prinde seara la vreo petrecere a studioului, destoinicii Pissenisser își fac încă datoria.

Cea mai cunoscută podea din lume și Mao-isme verzi pe pereti  

2011 a fost un an extrem de productiv pentru Zentropa, în ciuda datoriilor cu șase zerouri care bat la poarta studioului. În colecția impresionantă de trofee, Sussane Bier a adăugat, la începutul anului, exact trofeele care lipseau – un Golden Globe și un Oscar pentru cel mai bun film străin, câștigate, ambele, cu  “Hævnen” (Răzbunarea – engleză “In a Better World”). Am străbătut în fugă coridorul clădirii care găzduiește secțiile de montaj și mi-am trântit geanta pe cea mai filmată și mai cunoscută podea din istoria filmului: Dogville. Culoarul de la montaj, păstrând încă un verde cazon, a fost “împodobit”, la cererea expresă a lui LvT, cu citatele înflăcărate ale lui Mao. Da, acel Mao. La prima mea vizită la Zentropa, lucrul ăsta nu mi se păruse nici cool, nici provocator (de altfel, aveam impresia că nici nu se voiau în felul acesta), ci mai degrabă… exotic. Mintea mea de fost șoim al patriei si pionier, copil crescut în estul comunist, a căutat secunde bune să înțeleagă ce se întâplă. Treaba era ca Lars von Trier a fost mai toată viața lui nu doar un geniu deprimat și nevrotic, ci și un comunist veritabil. Ca, de altfel, o bună parte a intelectualior și artiștilor scandinavi, cu cateva decenii în urmă.

Cea mai faimoasă podea din lume

Cea mai faimoasă podea din lume

1,811 total views, 1 views today

Share and Enjoy

  • Facebook
  • Twitter
  • Delicious
  • LinkedIn
  • StumbleUpon
  • Add to favorites
  • Email
  • RSS

Post a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *