Pages Menu
Categories Menu

Posted by on Oct 13, 2018 in Arts | 0 comments

Papură. Marie-Noëlle Deverre. Preeminența trecutului în prezent. Gânduri contrastante din România.

Papură. Marie-Noëlle Deverre. Preeminența trecutului în prezent. Gânduri contrastante din România.

Maison des Cosuls | Matelles | Marie-Noëlle Deverre

“Dintre cei 49 000 de artiști contemporani listați la casele de licitație, zece artiști împart 35% din veniturile totale obținute și trei artiști – 18%. Dincolo de câștiguri, și limbajele se află într-o permanentă schimbare. De vreme ce arta contemporană nu mai mizezează pe estetic, acesta chiar ar putea fi un criteriu pentru care să te respingă Fondul Regional francez de Artă Contemporană, una dintre prestigioasele instituții care dau tonul și stabilesc ierarhiile, luând decizii, să zicem, cu privire la artiștii care merită să fie cunoscuți și cei care nu. Pe de altă parte, anumite valori, cum ar fi sensul sau coerența, înțelesul, conotațiile jocului sau ale umorulul, acestea rămân valide în arta contemporană. La fel și dimensiunea singularității și a originalității, care sunt, de fapt, fundamentale. Trebuie să fim primii care să facă ceea ce facem!”, spune artista Marie-Noëlle Deverre, care s-a aflat la sfârșitul verii în Oltenia, fiind unul dintre artiștii invitați la cea de-a cincia ediție a rezidenței de creație “Le amis de Christian Paraschiv en Roumanie”.

Program devoltat de Fundația “Domeniul Otetelișanu”, rezidența de creație “Le amis de Christian Paraschiv en Roumanie” reunește în fiecare an artiști europeni, recomandați de rezidenți sau de alte instituții de promovare culturală și selectați de un juriu de evaluare condus de pictorul Christian Paraschiv. “Marie-Noëlle Deverre este un artist care lucrează pe suprafețe mari, folosind un fel de rulouri, ca la gravură, deși ea realizează niște monotipuri foarte interesante, într-o abordare foarte contemporană, conturată în culori violente”, spune Christian Paraschiv. A studiat Arte Frumoase în Caen și la Universitățile din Rennes și Valenciennes din Franța, iar mai apoi s-a consacrat în proiecte hibride, multidisciplinare, de la coregrafie și performance, la design de costum sau set design. A colaborat cu dansatori, cu muzicieni, cu artiști vizuali sau cu artiști foto-video.

“Am expus la Galeria Romana din București seria „Papură“: gravuri imprimate manual pe hârtie foarte fină de orez, relizate cu o presă de mână. Instrumentele pe care le foloseam de obicei pe post de matrițe au fost înlocuite cu unele găsite în timpul călătoriei. Am folosit obiecte tradiționale din cultura românească, cum ar fi un pieptene vechi de țesut. Seria de printuri „Papură“ este inspirată de uneltele agricole tradiționale, – printre care și un fus-, pe care le-am pus în legătură cu plantele găsite acolo, în jurul conacului din Benești. Printre acestea, și un fel de trestie care arata ca o fus de tors. Am cules-o de la marginea unui lac și am ales-o tocmai pentru că se afla la marginea dintre două lumi, între apă și pământ …”, spune Marie-Noëlle Deverre.

Marie-Noëlle Deverre

Rep: Postmodernismul, care și-a asumat declarații socio-politice în detrimentul esteticii descriptive, crează el însuși dezbatere. Mai ales pentru că dezordinea conceptuală a creat și ceva confuzie în definiții: oamenii nu știu ce este artă și ce nu este. Care ar fi tendințele, idei și concepte,  la Paris

Marie-Noëlle Deverre: Din momentul în care Marcel Duchamp a deschis calea pentru ceea ce numim „artă contemporană“ și până acum, când există o infinitate de viziuni, concretizate în tot atâtea limbaje de expresie, scena artistică franceză este în mod constant deschisă tuturor formelor de artă, în special proiectelor hibride, de la dans și arte vizuale, la teatru, muzică și arhitecturi acustice, arhitectură, benzi desenate, design sau măiestrie. Orice ne-am putea imagina. Probabil că în Franța sunt privilegiate acum proiectele de artă urbană, desen, artă stradală, fotografie, arhitectură sau instalații. Există, de pildă, un salon de desen renumit – “Drawing now”, care dă tonul în această direcție, desigur, alături de nenumărate alte galerii dedicate, care se dezvoltă peste tot în Franța. Dacă este să ne referim la galeriile și târgurile care stabilesc ierarhia în arta contemporană franceză, trebuie să începem cu celebrul F.I.A.C. (“Foire Internationale d’Art Contemporain”, un uriaș eveniment de artă contemporană dedicat cumpărătorilor inițiați. Aici vin cunăscătorii. În special cei foarte bogați) sau F.R.A.C. (Fond Régional d’Art Contemporain – Fondul Regional de Artă Contemporană, o instituție care decide care sunt artiștii care merită să fie cunoscuți și care nu).

De vreme ce arta contemporană nu mai mizezează pe estetic, esteticul chiar ar putea fi un criteriu pentru care să te respingă Fondul Regional francez de Artă Contemporană. Pe de altă parte, anumite valori, cum ar fi sensul sau coerența, înțelesul, conotațiile jocului sau ale umorulul, acestea rămân valide. Iar dimensiunea singularității și cea a originalității devin, de fapt, fundamentale (trebuie să fim primii care trebuie să facă ceea ce facem!). O soarta diferită o are zona de design. În prezent, sunt foarte puțini designeri care să domine piața de artă contemporană. Lucrările lor sunt supuse speculațiilor, iar orizontul creației lor este redus, de regulă, la simpla sa valoare de piață. Dintre cei 49 000 de artiști contemporani listați la casele de licitație, zece artiști împart 35% din veniturile totale, și trei artiști 18%. Christie’s și Sotheby’s rămân două structuri majore pentru vânzarea de artă contemporană, dar există și galerii mari, cu influență internațională, ca Gagosian, White Cube sau Perrotin. Fundațiile mari au, de asemenea, un rol important în acest proces, și din această serie voi aminti La Maison Rouge (care, din nefericire, își va închide porțile în câteva luni) sau Fundația Louis Vuitton, care tocmai s-a deschis la Paris.

Marie-Noëlle Deverre

Rep: Ați vizitat pentru prima dată  România, la invitația pictorului Christian Paraschiv, și ați avut ocazia să căutați inspirație și să creați într-un conac pierdut într-un mic sat din Oltenia. Artiștii în compania cărora ați petrecut această săptămână, veniți din Franța și Elveția, vorbesc despre diversitate, dar și despre asemănări. Ce știați despre România înainte de a veni și care ar fi gândurile de acum, după această experiență?

Marie-Noelle Deverre: Am asociat România, așa cum probabil fac de obicei oaspeții la prima vizită, cu povești despre magie, mistere și vampiri și despre Dracula …  Sigur, fantazez puțin pe marginea ideilor stereotipe legate de Transilvania, deși ar fi și aceasta o perspectivă interesantă pentru pasionații de antropologie. Dincolo de ea, însă, probabil că fascinează mai degrabă simbolurile construite în perioada dictaturii comuniste, în mod special mitul lui Nicolae Ceaușescu, date de istorie recentă pe care le știam deja înainte de a ajunge în România, dar despre care am auzit foarte des în perioada rezidenței de la Otetelișanu. Îmi vorbiseră deja unii prieteni din Franța și despre frumusețea peisajului românesc și, mai ales, despre bunătatea oamenilor din mediul rural. Iar acest lucru s-a confirmat, am găsit într-adevăr oamenii cuminți și ospitalieri, am fost găzduiți într-un conac minunat care-și deapănă încă istoria, aflat într-un sat care respiră încă prin obiceiuri străvechi. Am fost chiar foarte surprinsă să văd căruțe cu cai care transportă fânul, de pildă. O imagine cu un farmec aparte.

Sigur, există lipsuri, dar în ciuda acestora, am remarcat o atenție particulară acordată esteticii, o grijă și o inspirație delicată în alegerea culorilor în decorarea interioară a caselor. Am ascultat cu fascinație povești despre vrăjitorie, istorioare și credințe care sunt încă relevante în acest sat și, din câte am avut posibilitatea să înțeleg, pe întreg teritoriul Olteniei. Aceste convingeri încă vii mă surprind. Călătoria în România fost, de asemenea, o revelație culinară. Oamenii din sat ne-au răsfățat cu tot felul de bunătăți tradiționale, iar mesele mi s-au părut un fel de ritual cu o deosebită importanță. Gândeam că, noi, artiștii, pur și simplu trebuie să onorăm mesele pregătite pentru noi. Iar alimentele deveniseră personaje care pur și simplu stăteau cu noi la masă. Desigur, aceste mâncăruri locale au fost pentru mine o extraordinară modalitate de a descoperi ți a înțelege țara.

Marie-Noëlle Deverre

Rep: Vorbiți-ne despre limbajul dvs. artistic. Poate că există filosofii în spatele principalelor proiecte, așa cum o altă artistă invitată anul acesta la conac, Osanna Nietcheva, studia sexualitatea în opoziție cu totalitarismul. De asemenea, poate că aceste idei au o devenire. Cum ați început și unde sunteți acum?

Marie-Noëlle Deverre: Am studiat Arte Frumoase în Caen, iar mai apoi, la Universitățile din Rennes și Valenciennes din Franța. Am ales apoi colaborări artistice multidisciplinare, experimentând în tot felul de proiecte hibride, de la coregrafie video sau performance, până în zona de design și design de costum, set design, am avut colaborări cu dansatori, muzicieni, artiști vizuali sau diverști artiști din zona foto-video … În zona de coregrafie și film, de pildă, am avut multe proiecte care chestionau impactul costumelor asupra mișcării. De fapt, așa am început, ca interpret sau creator de piese vestimentare pentru dansatori sau coregrafi. Am dus această cercetare mai departe, chestionând relația corpului cu mediul textil: le-am propus dansatorilor să poarte costume care ar aminti, să zicem, de niște sculpturi moi, adevărate construcții care au fost puse în mișcare în tot felul de contexte artistice sau, independent, în vitrine.

De asemenea, am susținut acest tip de performance și în contexte “non-artistice”, în viața urbană obișnuită, unde au fost percepute ca un element insolit, uneori asociat cu o componentă foarte importantă de umor. Am asociat, de asemenea, gravura în anumite lucrări, sau sculptura, într-o serie de experimente cu zone care ar permite studii de volum. Lucrările mele sunt deseori evolutive, se scurg către un posibil final, ca și cum ar vrea să se sfârșească, așa, ca niște piese de puzzle care pot fi combinate în mai multe configurații. Improvizația, jocul sau întâmplarea, toate acestea au o mare importanță în abordarea mea artistică. În general nu-mi stabilesc foarte multe obiective precise, pentru a evita mă găsesc apoi în situația de a executa manevre în jurul unei “idei fixe”. Strategia asta îmi permite să fiu întotdeauna în accord cu dinamica lucrurilor, cu prezentul. Fiecare producție trebuie să fie o surpriză în primul rând pentru mine, păstrând, desigur, legătura cu contextul pe care-l aleg ca temă generală. M-am lăsat impregnată de tot ceea ce mă înconjoară în încercarea de a restaura ceva din toate acestea în limbaj plastic. Experiențele în dans mi-au dat încă și mai multă libertate, accentuând ideea asta de a aborda totul prin improvizație. Acum aș vrea să experimentez o vreme adăugând și o dimensiune umoristică lucrărilor mele, pentru a le ajuta să ocupe și mai mult spațiu, pe lângă dimensiunea poetică deja existentă. Lucrez acum cu instalații mari industriale, de pildă. Mă gândesc să aprofundez această dimensiune …

Marie-Noëlle Deverre

Rep: Vorbeam cu una dintre artistele care v-au însoțit, Osanna Nitcheva, despre modul în care unele date personale pot deveni opere de artă mai târziu. Care este povestea dvs?

Marie-Noëlle Deverre: Într-adevăr, putem decide să ne transformăm istoria personală într-o operă de artă, așa cum face Osanna Nitcheva sau Sophie Calle, un faimos artist francez pe care îl iubesc … În ceea ce mă privește, am încercat și eu cândva să-mi construiesc operele din date personale, însă nu am continuat în această direcție. Am preferat să țin anumită distanță față de povestea mea. Dar am o poveste. Până în anul 2010 nu mi-am cunoscut tatăl biologic și în această perioadă mi-am imaginat lucrări, ficțiuni în cursul cărora le ceream oamenilor să fotografieze singura poză pe care am avut-o, în tot acest timp, cu tatăl meu. Am realizat și o lucrare video sau câteva sculpturi textile, care nu sunt lipsite de umor.

În 2010, mi-am întâlnit tatăl natural și, la scurt timp după aceea, urma o surpiză: aveam să-mi cunosc un frate născut în aceeași zi și în același an ca mine (25 decembrie 1970). Descoperirea acestei “jumătăți de gemeni” este ca un fel de ficțiune în sine. Deși este mai mult, este o poveste reală. Pentru moment, nu am făcut nimic artistic inspirat de acest eveniment. Poate că o voi face într-o zi …? Dar acest eveniment, dezvăluirea originilor mele, a avut un impact real asupra creației mele artistice și asupra vieții mele în general. E ca și cum m-aș fi născut a doua oară, social și artistic. După această revoluție crucială în viața mea, creația mea a avut aripi mai largi, mai multă greutate.

Rep: Desigur, ați stat puțin timp la București, doar pentru vernisajul expoziției “Les amies de Christian Paraschiv en Roumanie”, de la Galeria Romană, dar poate aveți anumite observații cu privire la scena de artă din România … Puteți vorbi, de asemenea, despre lucrările dvs. incluse în această expoziție…

Marie-Noëlle Deverre: Nu am avut timp să descopăr pe deplin scena artei românești, dar m-am bucurat să întâlnesc câțiva artiști români deosebit de interesanți, începând, desigur, cu binecunoscutul artist Christian Paraschiv, cu care am avut privilegiul să expun acum, la Galeria Romană din București. Îi cunoșteam viziunea și aveam o privire de ansamblu asupra operei sale, dar acum l-am putut vedea la lucru, în timpul rezidenței de la Benești, iar aceasta abordare este importantă pentru a cunoaște un artist … Lucrarea pe care am expus-o la Galeria Romana este cu adevărat rodul acestei “imersiuni” de 10 zile în România, în sensul că m-am lăsat impregnată de tot ceea ce m-a înconjurat în acest răstimp,  de toate poveștile pe care le-am ascultat în timpul rezidinței din Oltenia. Am expus la Galeria Romana seria „Papură“.

Este vorba de gravuri imprimate manual pe hârtie foarte fină de orez, relizate cu o presă de mână. Instrumentele pe care le foloseam de obicei pe post de matrițe au fost înlocuite cu unele găsite în timpul călătoriei. Am folosit inclusiv obiecte tradiționale din cultura românească, cum ar fi un pieptene vechi de țesut. Seria de printuri „Papură“ este inspirată de uneltele agricole tradiționale, – am folosit și un fuior fus“ -, pe care le-am pus în legătură cu plantele găsite pe acolo, în jurul conacului din Benești. Printre acestea, și un fel de trestie care arata ca un fus de tors. Am cules-o de la marginea unui lac și am ales-o tocmai pentru că se afla la marginea dintre două lumi, între apă și pământ … Când m-am întors în Franța, am vrut continui imediat cercetarea începută în România (cu alte cuvinte “să nu se taie firul”, să se mențină dinamica de lucru stabilită în România).

Marie-Noëlle Deverre

Instrumentele utilizate în România pentru aceste lucrări au fost înlocuite acasă cu o furculiță, care este pentru mine un obiect reprezentativ pentru mesele gustoase din locul primordial în care am fost invitați. Îmi evocă ritualurile repetate zi după zi la conacul acesta pierdut într-un sătuc din Oltenia. Seria de imprimări care a rezultat evocă senzații contrastante: preeminența trecutului în prezent, supraviețuirea anumitor convingeri, obiceiurile vechi, decalajul dintre viața urbană și cea rurală. Am fost ca un „artist-burete“, cam așa am reacționat la toate aceste senzații contrastante și, pentru a nu le pierd. Și apoi, le-am redat printr-un procedeu artistic anume: în fiecare lucrare inclusă în această serie imprimarea este dublă (sunt două părți care se opun sau dialoghează).

Instalarea întregii serii crează mișcare, o dinamică, o circulație între lucruri care nu sunt a priori în acord. Și modul meu de lucru s-a schimbat în cazul lucrărilor realizate în cursul acestei rezidențe. Fiecare etapă de imprimare a devenit un ritual: un angajament de la corp la corp, care devine el însuși presă manuală, care lasă urme ca o rindea, în timp ce tu trebuie să te lupți pentru a scoate hârtiile din matrițe din ce în ce mai mari. M-am jucat mult cu culorile în cazul acestei serii, ceea ce pentru mine este o reflectare a lăcomiei (evocând, desigur, descoperirea produselor alimentare, care este o modalitate de a înțelege țara), dar și o evocare a interioarelor caselor romanești, ornate cu covoare, țesături și perdele brodate …

Rep: Ce urmează? Unde vă veți lucrările și în ce proiecte sunteți implicată?

Marie-Noëlle Deverre: Am sansa să fiu parte din proiectul “Tableaux Fantômes”, o expoziție găzduită într-un muzeu frumos numit “La Piscine”, care este situat în Roubaix, în nordul Franței. Lucrările mele vor fi expuse, de asemenea, în cadrul expoziției “L’extraordinaire de l’ordinaire”, la Musée d’Art et d’archéologie à la Maison des Consuls, à Montpellier-Les Matelles, în sudul Franței. Aici voi prezenta o instalație gigantică, foarte colorată, în formă de pămătuf (instrument pentru întreținerea țevilor).

De asemenea, particip la expoziția “Encore un peu”, alături de Anaïs Lelièvre, la Espace GT Mundart, în Marsilia. Voi avea un “carte blanche” la Artothèque Hauts-de-France Lille-Hellemmes, iar în 2019 voi expune la “Galerie G” din La Garde (în sudul Franței) și la Galeria Vertige din Bruxelles (Belgia). Și, bineînțeles că mă întorc în România pentru inaugurarea muzeului din Oltenia!

Post a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *