Pages Menu
Categories Menu

Posted by on May 24, 2014 in Arts | 0 comments

Paintball din elita artistică neo-dada: penisul care lansează curcubeie și băieții care aruncă bile de vopsea prin fund

Paintball din elita artistică neo-dada: penisul care lansează curcubeie și băieții care aruncă bile de vopsea prin fund

Bad Dog, celebra sculptură a lui Richard Jackson din California

Bad Dog, celebra sculptură a lui Richard Jackson din California

Ați înțelege imediat cine este Richard Jackson dacă l-am prezenta prin una dintre operele sale total trăznite, o lucrare în fața căreia sigur v-ați mirat, înainte de a-i da like sau share pe rețelele de socializare. “Bad Dog” –  un labrador obraznic deja faimos, pentru că are un picior ridicat către unul dintre pereții Orange County Museum din California, și face exact ce știu lucrările lui Jackson să facă cel mai bine, anume împroșca peretele cu vopsea – în acest caz galbenă.

Un tinerel arogant – veți greși cu siguranță în analiza acestui joc simpatic, care devine încă mai insolit dacă luăm în considerare faptul că artistul este născut în 1939. Presupoziția că maturitatea ar aduce neapărat idei ceva mai apăsătoare despre lume și artă este, deci, o iluzie. Oricum, oamenii înțeleg arta contemporană atât de încrâncenat pentru că își imaginează că artiștii se iau foarte în serios. Lucrurile nu stau așa: mare parte a artei moderne este făcută doar să amuze – îi spunea, acum vreo sută de ani, Marcel Duchamp unui reporter american.

O perspectivă care explică excelent arta lui Richard Jackson, mai ales că alăturarea își găsește și justificări teoretice: Richard Jackson, un artist pasionat de mașinării, vehicule și alte obiecte din viața de zi cu zi, s-a consacrat cu un stil despre care o parte a criticii spune că ar fi neo-dadaist. În esență, operele lui Jackson reprezintă o mare bătălie cu vopsea, de parcă ai fi pe un teren de pantball pus la punct după o logică atent premeditată. Sau parcă ar fi locul unui măcel virtual între extratereștri, fiecare rasă având diverse nuanțe de sânge.

Seria băieților care aruncă cu vopsea. Richard Jackson/ Pain-t

Seria băieților care aruncă cu vopsea. Richard Jackson/ Pain-t

Compozițiile și conceptele sunt, desigur, pe măsură. Fie că e vorba de penisul care ejaculează vopseluri libidinoase, fie seria băieților care aruncă bile de vopsea prin fund – Jackson produce “mașinării complicate de pictură“, menite să ironizeze sau să pună în discuție idei, altminteri, foarte serioase.

Se scrie Richard Jackson zilele acestea pentru că că tocmai a vernisat o nouă expoziție la Londra, găzduită de Hauser&Wirth. E o colecție colorată de idei trăznite, ar spune unii, sau, ar vedea alții, e un ansamblu de elemente contemporane, influențate de expresionism și pornite din imaginarul unui tip care știe că e contemporan cu un Edward Kienholz fascinat de miniaturi vivante sau cu un Bruce Nauman amator de neoane colorate.

Peretele către care băieții lui Jackson își lansează proiectilele colorate

Peretele către care băieții lui Jackson își lansează proiectilele colorate

De altfel, Richard Jackson pare să-și înțeleagă opera ca pe o metodă de a explora pictura prin tehnici neconvenționale, de a-i extinde potențialul, eventual combinând proceduri conceptuale cu ceva umor și cu o dezordine extremă. În cuvinte mai simple, pentru Jackson, pictura nu este un instrument util pentru a crea imagini descriptive, ci unul care-și poate găsi locul spontan într-o instalație, fie că este aruncat, îmăproșcat sau puverizat cu un spray pe te miri unde.

În plus, Jackson aduce pictura unde prea să-i fi fost de la început locul, anume în experimentele banale cotidiene, în viața de zi cu zi. De la sexualitate, până la activități și contexte cărora puțini le-au surprins valențele estetice, cum ar fi defecarea. În acest din urmă caz, rezultatul poate fi destul de comic de fapt, dacă ne gândim la o lucrare expusă în 2012, în colecția “Pain-t”, respectiv o serie de băieți cu pantalonii în vine, așezați în linie, care lansau prin fund bile de vopsea către un perete alb. Acțiunea era, de fapt, ceva mai complexă, pentru că bila de culoare era ingerată, urma călătoria prin întregul sistem digestiv și tract intestinal înainte să iasă în modul descris anterior.

Există o instalație cu un umor la fel de sec și în noua expoziție, anume o sculptură cinetică grotescă, cu sâni în loc de ochi și cu o armă de paintball instalată într-un penis mecanizat, care se învarte pentru a ejacula vopseluri libidinale în spațiul apropiat. Sigur, pentru noi nu pare mai mult decât ce este, deși critica a considerat că ar fi o paralelă către o temă care-l preocupă oricum pe Jackson, anume mitul geniului artistic, subiect pe care-l explorează cel mai adesea cu spirit și umor . Din această serie conceptuală, dar cu o execuție ceva mai cuminte, în “Bobble cap”, expusă anul trecut, Jackson se juca pe ideea artistului ca o figură în cultura pop contemporană. Și-a creat o ediție limitată a unui portret colorat, cu un cap supradimensionat, care-l prezintă în chip de jucător de baseball, purtând șapca de baseball semnată.

 

Richard Jackson/ Copy Room

Richard Jackson/ Copy Room

Există și o altă lucrare memorabilia, expusă zilele acestea, “Copy Room”, respectiv o păpușă gonflabilă de genul celor vândute în sex-shop-uri, așezată pe un copiator, cu picioarele desfăcute. Lucrarea sugerează o petrecere de birou, în timp ce copiatorul scoate fără încetare imagini ale părților ei intime. La câțiva pași, un aparat vomită ceva multicolor, în timp ce alte urme de pe pereți sugerează că diverși trăgători cu vopsea au trecut pe acolo.

Shower Room -ul lui Jackson, după o explozie de vopsea

Shower Room -ul lui Jackson, după o explozie de vopsea

Un bun început de film cu suspans ar fi “Shower Room”, o încăpere în alb-negru, care amintește de filmele horror – o fel de relocare a unei scene centrale din cultura americană. Într- un fel jucauș care evocă și convențiile de pictură, camera goală sugerează o pânză albă. Urmează un duș caleidoscopic de vopsea care dă peste cap mediul curat până atunci, îl tulbură într-o explozie exuberantă de culoare.

Mecanismul prin care cățelul cel rău al lui Richard Jackson stropește peretele muzeului cu vopsea galbenă

Mecanismul prin care cățelul cel rău al lui Richard Jackson stropește peretele muzeului cu vopsea galbenă

Jackson este interesat de aspectul structural al instalațiilor sale, care implică, de regulă, un nivel înalt de măiestrie și inginerie. Finalul este, de regulă, plasarea culorii, generată printr-un proces automat pe care Jackson îl numește “activare”. Practic, el echipează “mașinile sale de pictură” cu o rețea de țevi și furtunuri, care, o dată instalate, produc erupții violente și imprevizibile de vopsea.

Pump Pee Doo

Pump Pee Doo

Richard Jackson, Ballerina

Richard Jackson, Ballerina

Jackson Butler, Maze

Jackson Butler, Maze

 

Richard Jackson, 1000 Clocks

Richard Jackson, 1000 Clocks

 

 

 

2,221 total views, 3 views today

Share and Enjoy

  • Facebook
  • Twitter
  • Delicious
  • LinkedIn
  • StumbleUpon
  • Add to favorites
  • Email
  • RSS

Post a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *