Pages Menu
Categories Menu

Posted by on Sep 8, 2018 in Arts | 0 comments

Nitcheva Fiorentini: “Am trecut prin epoci și lucruri pe care nu le știam corecte. M-am dus să mă ascund în toaletă. Care a devenit un loc pur”

Nitcheva Fiorentini: “Am trecut prin epoci și lucruri pe care nu le știam corecte. M-am dus să mă ascund în toaletă. Care a devenit un loc pur”

 

Era în jurul Crăciunului. Aveam 11 ani.

Purtam un frumos pulover verde de lână, cu guleraș cu margini aurite pe care mama mi-l tricotase.

O însoțeam pe mătușa mea Paulette pe un vapor, unul mare, unde lucra Toto, iubitul ei.

Toto mă iubea foarte mult.

Și eu îl iubeam mult, îmi oferea tot timpul păpuși, de exemplu.

Când a deschis ușa cabinei sale Toto era în chiloți. Nu vazusem niciodata de-avaratelea un bărbat în chiloti.

Pe podea erau sticle goale și puloverul meu drăguț, în special gulerașul, a facut pe supăratul.

Apoi, eram toți trei alungiți pe patul lui. Trei persoane de pe o cușetă sunt prea multe, așa că trebuie să omorâm cel puțin una. Așa că s-a pus pe mine, ca să facă loc.

Am trecut prin epoci și lucruri pe care nu le știam corecte.

M-am dus să mă ascund în toaletă. Care a devenit un loc pur.

A venit acolo sa ma caute.

Toaleta este copilăria reînceputa.

Toaleta este un paradis.

Afară, e frig.

“În totalitarism, corpurile sunt sub control. La fel și sexualitatea. Totul este sub control. Nu poți avea propria personalitate, nu poți crea. De fapt, totalitarismul este, în esență, împotriva creației. Este surd. Nu are percepții. În timp ce creația este dorință, este sexualitate, este corp, este sacralitate”, spune artista franceză de origine corsicană Nitcheva Osanna Fiorentini, aflată în România, la Conacul Otetelișanu din Benești, la invitația pictorului Christian Paraschiv, pentru cea de-a patra ediție a rezidenței creative „Les amis de Christian Paraschiv en Roumanie”. A studiat la Sorbona, în Paris, iubește ideologia filosofului Emmanuel Levinas, scrie poezie, într-o explorare a limbajelor artistice mixte, și consideră actul de creație unul eminamente mistic. Lucarea care va fi prezentată în România, “Toilette intime”, o lucrare interesantă și complexă, rămâne un act creativ deosebit de sensibil, deși pornește dintr-o serioasă fundamentare, de la evaluări și modele teoretice cu privire la totalitarism, explorarând, în paralel, resorturi psihologice profunde, în timp ce chestionează, deopotrivă, modele etice și aspecte mistice.

Desigur, ca oricare alt act artistic, lucrarea își are puternice rădăcini într-o traumă, un abuz sexual petrecut în vremea copilăriei, și își găsește rolul purificator în măsura în care păstrează, spune artista, o anumită candoare conținută în bucuria copilăriei. O dimensiune pierdută pe undeva, prin subtextul extrem de subtil al unui erotism care-și găsește, uneori, reprezentări violente. Un erotism  gândit în sensul său larg, conceptual, deși este conturat într-un puzzle de reprezentări imediate.

Acest performance, care a fost prezentat în avanpremieră la Conacul Otetelișanu, va putea fi văzut și la Galeria Romană din București, marți, 11 septembrie, la vernisajul expoziției „Les amis de Christian Paraschiv en Roumanie”.

Nitcheva Fiorentini / “Toilette intime”

Rep: Prezentați în România o lucrare cu o poveste complexă, pornită dintr-o rădăcină de demult, un coșmar al copilăriei, și strunită mai apoi de modele teoretice și de ideologii…  

Nitcheva Fiorentini: La începutul tuturor lucrurilor, la rădăcina artei și scriiturii mele, stau povești, gânduri, întrebări, explorări legate de corp. Începutul este corpul și relația acestuia acestuia cu lumea. Pentru că acest corp este, în esență, politic. În facultate, am studiat aprofundat relația dintre totalitarism, sexualitate și corp. Sunt din Corsica, dar am învățat la Sorbona, în Paris. Am fost atât de interesată de această perspectivă, cea a totalitarismului, încât aceasta a devenit un fel de premergător al scriiturii mele. Nu aș putea explica de ce este atât de interesantă pentru mine această abordare, dar totalitarismul mă pasiona încă din copilărie, nici nu-mi venea să cred că astfel de lucruri ar putea exista. În totalitarism, corpurile sunt sub control. La fel și sexualitatea. Totul este sub control. Nu poți avea propria personalitate, nu poți crea.

De fapt, totalitarismul este, în esență, împotriva creației. Este surd. Nu are percepții. În timp ce creația este dorință, este sexualitate, este corp, este sacralitate.

Pentru mine, când un artist crează, fie că pictează, compune sau scrie poezii, se află în permanentă legătură cu propriul corp. Eu am nevoie uneori să-mi recitesc textele, pe care le înțeleg ca pe niște bucățele din mine – un fel de reprezentări -, legătură care se crează încă de la concepere, deoarece am nevoie să pun ceva organic în lucrările mele. Să le pun piele. Este o reprezentare erotică. Vorbesc în sens larg despre erotism, nu doar în înțelegerea imediată. Nu în ultimul rând, corpul are importanță primordială, deoarece reprezintă o primă informație în relație cu lumea. Gândiți-vă la chip. Unul dintre filosofii pe care îi ador, Emmanuel Levinas, care a făcut nenumărate studii despre totalitarism, a avut, printre altele, și această abordare, a totalitarismului în relație cu chipurile. Și înțelege fața ca pe o acțiune de rezistență. Pentru că, spune el, simpla aparație a chipului celuilalt impune respect, devenind, astfel, o totală contrapondere la totalitarism. Sigur, există multiple forme de totalitarism, pe care le iau în considerare în lucrările mele, inclusiv totalitarismul religios.

Rep: Sunteți într-un spațiu care a avut această experiență. A totalitarismului. Înțeleg că pentru prima oară…

Nitcheva Fiorentini: Acest spațiu, însă, îmi este extrem de familiar. Sunt pentru prima oară într-un spațiu care a experimentat totalitarismul, însă, pe de altă parte, am copilărit în Corsica, într-o societate foarte închisă, plină de contradicții și de restricții. Am vizitat pentru prima oară, într-o bună dimineață, satul Benești, și am găsit nenumărate similitudini cu locul copilăriei mele. Este o Corsica, dar mult mai puternică. Care a înflorit. Dintre nenumăratele aspecte pe care le cunosc și pe care le-am regăsit aici voi aminti prezența morții, un element pe care îl găsesc foarte important.

La fel ca în spațiul copilăriei mele există aici cultul morților, pornit din credințe religioase puternice și extraordinar de frumoase. Creștinismul și șamanismul. Două aspecte care mă interesează în particular.

Deochiul, pe care-l transmit șamanii corsicani, este, de pildă, o credință prezentă și aici. Iar eu folosesc toate aceste elemente în creația mea. Printre altele și pentru că sunt opuse totalitarismului. Este vorba de o forță vie. Care își schimbă permanent sensul, în funcție de felul în care le privești. Mă interesează în mod deosebit corpul feminin în parte și pentru că femeile duc aceste credințe mai departe, încă de la originea lumii.

Nitcheva Fiorentini / “Toilette intime”

Rep: De altfel, înțelegeți actul de creație într-un sens mistic…

Nitcheva Fiorentini: Nu sunt de origine evreică, însă m-a interesat, deopotrivă, și mistica, ezoterismul ebraic, Kabbala, de pildă. De fapt, sunt interesată de toate misticile complexe, de punctul de vedere mistic în general, care, pentru mine, este baza artei și a actului de creație. Am început să scriu poezie. De fapt, scriu doar poezie. Aceasta este pentru mine o necesitate și este și, totodată, un domeniu restrictiv. Nu pot scrie romane. Nu pot trage o gură uriașă de aer pentru a concepe o poveste.

Este vorba despre momente scurte și violente de creație, ca niste flash-uri, de asemenea foarte mistice pentru mine, deoarece trăiesc cu impresia că aceste poezii nu vin din mine, ci de undeva din afară. Că pur și simplu recepționez aceste mesaje, care îmi sunt transmise prin corp, pentru că le simt pe piele, în mușchi, în organe.

Rep: Vă aflați, deci, în cel mai bun loc pentru a vă nuanța explorarea, în satele Olteniei, pline de povești, pline de spiritualitate, pline de mistere. Urmează un performance chiar aici, la Conacul Otetelișanu, înaintea vernisajului de la București…

Nitcheva Fiorentini: Voi prezenta, într-un performance organizat la Conacul Otetelișanu din Benești, una dintre lucrările mele, un fel de autoportret realizat din bucățele, o lucrare serială pe care o realizez de mulți ani. Am început, în urmă cu ceva vreme, să fac fotografii în toalete, o lucrare compusă din mici piese care, poate surprinzător, de fapt, relevă bucuria copilăriei. Este vorba de un fel de purificare și am înțeles abia mai târziu care de unde pornește. Această lucrare își are rădăcinile într-o traumă veche, din vremea copilăriei, un abuz sexual.

Probabil din aceeași cauză explorez cu predilecție și raportul dintre etică și sexualitate. Pentru că, în acest discurs estetic, dau dreptul la cuvânt tuturor formelor de sexualitate, inclusiv pedofiliei. Cuprind, în general, cam toate aspectele sociale contemporane. De asemenea, mi-am propus să evidențiez o alchimie, în care corpul meu să fie ca un coș de gunoi, dar care este tratat cu texte și fotografii minunate. Am început să fac, cu multă bucurie, aceste autoportrete în toalete, uneori sunt imagini crude și împinse voluntar către un înțeles erotic. Nu aș spune sexual. Erotic.

Este prezentă, de asemenea, provocarea, pentru a contura dorința și pentru a pune în evidență corpul, uneori într-o postură prozaică, pentru a da sexualității feminine alte înțelesuri, pentru ca mai apoi să putem închide în cutii dorința, fie ea feminină, fie masculină.

Mi se par foarte importante anumite curente contemporane, cum ar fi, de pildă, cel cu pielea, care cred că este o manieră a ceea ce numim avangardă și underground de a se transforma într-un univers în mai puțin ferecat decât cea a artei contemporane pure și violente. Arta mea poate ajunge într-o zonă de transformare a sexualității, un amestesc dintre simțiri și toate cercetările contemporane. Îmi place sa lucrez alături de pictori, de pildă, pentru că abordarea lor răspunde uneia dintre dimensiunile mele, poate poeziei. Iar poezia mea scrie universul meu, dar nu mă scrie pe mine. Deoarece, pentru mine, a scrie înseamnă a muri. Acest performance va fi prezentat și la București, pe 11 septembrie, la vernisajul care va fi găzduit la Galeria Romană.

Nitcheva Fiorentini / “Toilette intime”

Rep: Deși conceptul acestei lucrări pare unul dur, violent, discursul dvs vine în contradicție cu aceste reprezentări…

Nitcheva Fiorentini: Cred că a venit timpul, dacă nu cumva a devenit chiar stringent, să depășim conceptul de provocare în artă. Sigur, arta trebuie să deranjeze. Dar asta i-ar putea bloca pe cei care nu înțeleg. Poate că trebuie să provocăm, de acum începând, cu delicatețe. Cu o anumită subtilitate. Cred că aceasta nu este o simplă variantă de transformare a artei, ci o necesitate.

Probabil că ar trebui să acceptăm alteritatea absolută. Cu A mare. Iar acest proces se poate întâmpla oriunde. Inclusiv într-o toaletă.

Nitcheva Fiorentini / “Toilette intime”

Post a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *