Pages Menu
Categories Menu

Posted by on Jul 15, 2014 in Povestiri la persoana intai | 0 comments

Niște deșeuri céline-iene și alte gânduri despre “Povestiri la persoana I”

Niște deșeuri céline-iene și alte gânduri despre “Povestiri la persoana I”

Doina Ruști / foto Karina Knapek

Doina Ruști / foto Karina Knapek

Scriitoarea Doina Ruști a spus da, împărțind, din scurt, istoria între două autocare: unul mergea spre Sibiu – cu promisiuni de Faust, Batsheva și Lev Dodin -, cel de-al doilea, plin de rinoceri, venea de la Craiova, depășind (de la viteză!), niște clovni, o intrigă absurdă și ceva avangardă marca Robert Wilson. “Povestiri la persoana întâi” este un golem făcut din deșeuri céline-iene – spune Doina… Sună chiar foarte bine! Deșeurile puteau fi foarte bine și beckett-iene, dacă tot se amesteca în joc atâta teatru și, oricum, Beckett scria ceva aproape céline-ian exact în anul în care s-a stins Celine. Ne încurcăm, îmi atrage atenția Doina.

Uite ce e, tocmai scriu un scenariu despre viața în găștile de cartier și am epuizat seria apelativelor între băieți, ai vreo idee? Habar n-am, ia-i cu “frățioare”, îi spun, după o primă tentativă care mi-a adus ceva notorietate în autocar. Am auzit că ai fost publicată recent de Yale… Divagăm, scurtează Doina, deja pregătită pentru o altă întrebare la subiect. Și cine va semna această rubrică? Vor fi doar semnături consacrate – mi se pare că aud, înainte ca fonoteca din cap să deruleze  câteva versuri de Dinescu: “de bună seamă trebuie păstrate anumite mistere / altfel până și reporterului i se face greață de atâta realitate”. Realizez că tocmai vă povestesc un dialog. Ce-ar fi să-l scriu aici chiar așa cum a fost? Sau, încă și mai precis, exact așa cum ar fi putut să fie?

wilson1

Diana Evantia Barca / Foto Mihaela Ghiță pentru Narcis Studio

Diana Evantia Barca: Cine este persoana I? Vocea ascunsă sau vocea socială a unui scriitor?

Doina Ruşti: În momentul de faţă, persoana I este vocea show-ului general, a acelui “ipocrit cititor” care a tors nemulţumit aproape două secole, ca acum să ţopăie mândru şi becalian peste cărţile lui Baudelaire. Persoana I este vocea revoluţiei culturale, un fel de film care ni-l arată pe Proust făcut zob, de-a lungul mai multor episoade, până la forma actuală, de golem confecţionat din deşeuri céline-iene şi din isterii de sitcom. Persoana I este vocea nemulţumirii ajunsă la epuizare. După moarta ei va fi posibilă naşterea altui orator, de fapt a marelui orator, aşteptat cu năduf încă de la finele secolului al 19-lea, desigur, un orator religios şi întemeietor de literatură. Adică pe scurt, Persoana I e vocea actuală, a istoriei noastre alterate.

D.E.B: Ai început cu o povestire de-a ta. Şi ea face parte din această voce crizată?

Doina Ruşti: Cam da. Deşi am scris-o pentru o singură persoană şi pentru urechile ei lungi, către care nu m-m putut abţine să nu-ntind mâinile.

DEB: Iar vocea asta distrusă de atâta tradiţie va face literatură sau memorialistică?

Doina Rusti: Doar literatură. Orice mărturisire făcută pe scenă are aspiraţii artistice. Chiar si proza mea (dacă dăm la o parte finalul).

DEB: Și cine va urca pe scena de la Arts United?

DR: În bună măsură, textele vor fi semnate de scriitori consacraţi. Dar nu numai. M-am gândit şi la un debut lunar, un fel de invitaţie la scris. Deja am primit câteva texte bune de la oameni care vor debuta in Arts United, alături de scriitori care au deja o operă.

DEB : Poţi să dai nişte nume de scriitori?

DR: Nici într-un caz! S-o luăm ca pe-un ritual, cu promisiunea că vor fi nume importante.

DER. La ce interval de timp?

DR: Iniţial, la 3 săptămâni, ca un fel de iniţiere în tehnicile răbdării. Apoi din ce în ce mai des, în ritmul timpului final.

4,116 total views, 2 views today

Post a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *