Pages Menu
Categories Menu

Posted by on May 2, 2014 in Books | 0 comments

Misterele Kremlinul, bijuterie sfântă sau poate cuib al artizanilor Apocalipsei

Misterele Kremlinul, bijuterie sfântă sau poate cuib al artizanilor Apocalipsei

Kremlin

Kremlin

Magnific și fatal, sfânt și plin de secrete, Kremlinul este o încarnare a statului rus legendar. Dar în Rusia poți vedea doar dacă te hotărăști din timp ce trebuie să vezi, spunea, cândva filosoful german Walter Benjamin, care decidea, pe la 1927, să se lase sedus de Kremlin și să-i savureze poveștile. Spre deosebire de un francez călător pe nume Marquis de Custine, care, în urmă cu o sută de ani, părea să fi decis să vadă lucrurile în lumini ceva mai sumbre.

Pentru el, Kremlinul era un monument satanic, o construcție care ar fi putut mai degrabă să găzduiască personajele Apocalipsei. “Par a fi coastele unor animale gigantice străvechi, este o istorie a unei lumi cu privire la care începi să ai îndoieli imediat ce-i vezi rămășițele”, spunea Marquis de Custine.

RedIar vorbele lui fascinează încă Anglia, sedusă zilele astea de o nouă poveste dinspre est, semnată de scriitoarea și istoricul Catherine Merridale. Este vorba de “Red Fortress: The Secret Heart of Russia’s History”, editată de Penguin, cea de-a cincia carte cu povești din istoria Rusiei care apare sub semnătura scriitoarei britanice.

Unele dintre aceste istorii au luat premii pentru literatură, dar toate au avut notorietate internațională, fiind traduse în mai bine de 50 de limbi. Catherine Merridale, profesor de istorie contemporană la Universitatea Queen Mary din Londra, este un vizitator constant la Moscova și Sankt Petersburg, așa că poate semna și studii sau analize pertinente pe subiecte din istoria contemporană a Rusiei.

Puține locuri din Europa sunt dominate de un singur ansamblu arhitectonic. Din această serie am putea aminti, probabil, Castelul Edinburgh din Praga, Acropolele și Kremlinul, misterioasa emblemă a Moscovei.

Multe dintre orașele rusești au avut cândva kremlinuri, iar unele dintre acestea, cele din Pskov, Novgorod sau Vologda, au supraviețuit până în zilele noastre. Cel din Moscova, însă, cel mai falnic și mai semeț din evul mediu târziu al Rusiei, a fost consolidat cu putere spirituală și temporară și este fără de asemănare pe acele meleaguri.

Locul are încă puterea de a-i seduce pe străini, spune Catherine Merridale în cartea sa. Am citit câteva fragmente publicate de presa britanică, un excelent reportaj din unul dintre cele mai misterioase locuri ale lumii. Spre care, de altfel, aceeași lume își ține zilele astea ochii ațintiți.

Kremlin

Kremlin

Silueta cu turnuri a Kremlinului este încoronată de biserici, și cele mai fermecătoare dintre acestea sunt puse unele lângă altele, ca niște bijuterii rotunde înghesuite într-o cutie pătrată. Din aproape orice punct, ochiul va aluneca de pe pietrele albe spre strălucirile de țiglă colorată și spre cascadele de cupole aurite care te poartă în sus, foarte sus, urmărind o procesiune orbitoare de trei cruci ortodoxe, până în mijlocul stolurilor de ciori care se rotesc deaupra Moscovei.

Catedrala Adormirea Maicii Domnului de la Kremlin

Catedrala Adormirea Maicii Domnului de la Kremlin

Cele mai înalte turle sunt vizibile de la câțiva kilometri în jur, înălțându-se albe și aurite, deasupra orașului. Farmecul Kremlinului pare a fi veșnic. Catedrala Adormirea Maicii Domnului, care este cea mai veche și cea mai faimoasa din ansamblul clădirilor sacre din acest perimetru, a fost, încă din zilele lui Ivan cel Groaznic, martoră a fiecărei încoronări de la Moscova.

În apropiere, în Catedrala Arhanghelului Mihail, vizitatorul uimit abia dacă se poate orienta printre uriașele sicrie care păstrează rămășițele tuturor prințior care au trăit la Moscova între secolele XIV-lea și al XVII-lea. În timpul domniei ultimului țar, o instanță administrativă naționalistă a îmbrăcat cele 46 de sicrie de piatră sculptată în carcase sumbre de bronz, rând pe rând, pentru a consolida impresia de neam neîntrerupt.

Kremlin, Palatu cu Fațete

Kremlin, Palatu cu Fațete

Palatul cu Fațete, bijuterie din secolul al XV-lea, locul în care dineurile regale se desfășurau cândva într-o vâlvătaie de diamante și aur, flanchează marginea vestică a Piaței Catedralei. Tronând falnic în spatele ei, Marele Palat este o pastișă din secolul al XIX-lea, dar oricine care se aventurează dincolo de polițiștii înarmați care îl păzesc, ajunge într-o altă lume.

Curiosul va putea urca o scară rotită, supravegheat de leii muți din piatră, pentru a vizita la fiefurile regale și bisericile perfect conservate din interior. Ca la Ierusalim, la Roma sau la Istanbul, Kremlinul este un loc de istorie concentrată, unde fiecare piatră pare să întruchipeze mai multe feluri de trecut. Efectul este hipnotic. Probabil și acesta este deliberat.

Nimic din felul în care arată Kremlinul nu este întâmplător, de la haosul liniilor aurite ale acoperișurilor, la masa copleșitoare de palate și de ziduri vechi. Cineva a proiectat toate aceste siluete special pentru a sărbători măreția culturii ruse, iar mai apoi, altcineva a aprobat planurile de a construi într-un stil care să sugereze că puterea este o trăsătură înrădăcinată istoric. Aurul, omniprezent în iconografia ortodoxă, ar putea vorbi despre eternitate, dar pentru unii este și un impresionant prilej de meditație cu privire la bogăția pământească.

Ansamblu de biserici și palate la Kremlin

Ansamblu de biserici și palate la Kremlin

De la bisericile fastuase și porțile care interzic accesul, la turlele devenite emblematice, Kremlinul nu este doar locul în care conducătorii Rusiei se simt acasă. Este, totodată, un teatru și o poveste, o galerie care întruchipează ideea guvernării actuale. Care – alături de incongruența supraviețuirii acestui complex în inima Moscovei moderne – a fost mult timp secretul magnetismului său.

Este un loc în care se nasc mituri și legende, scena pe care statul rus își articulează show-urile menite să-i pună în evidență puterea și rasa. Fortăreața Roșie este ea însăși un personaj. Cetatea spune multe despre Kremlinul ultimelor secole, dar spune multe și despre Kremlinul de acum.

„Când am început să lucrez aici”, povestește Catherine Merridale în cartea sa, „am descoperit repede beneficiile unei asocieri – chiar dacă a fost una în care reciprocitatea nu a fost valabilă – cu cea mai înaltă elită a Rusiei. Deși cercetătorii de la Kremlin lucrează în condiții mai rele decât cele ale oricărui alt istoric din mediul academic, cadrul general este spectaculos. Am fluturat greu câștigatul card de acces spre gardienii înarmați care flanchează poarta Borovitsky și am trecut de cozile interminabile de turiști, apoi de îndată am putut savura un simț al superiorității de care colegii de la Oxford și Cambridge probabil se bucură în fiecare dintre zilele lor de lucru.

Muzeul de istorie/ Kremlin

Muzeul de istorie/ Kremlin

Am lăsat în urmă smogul și traficul zgomotos al Moscova, pentru a găsi, dincolo de zidurile groase, liniștea aceea specială de dinaintea invaziei grupurilor de turiști. Este o liniște plăcută și suavă. Chiar și acum, în țara motorinei și a țigărilor, briza aduce cu ea un parfum subtil de tămâie.

Biblioteca pe care o căutam era sus, într-o anexă a turnului clopotniței Ivan cel Mare, un loc în care echipa care conduce biblioteca se foiește într-un spațiu strâmt, fără un centimetru liber. Ceea ce are, totuși, și părți bune, pentru că este o garanție că mulțimile vor sta la distanță. Orice semn oficial este relativ, dar acesta nu este, nicidecum, site obișnuit de cercetare.

Un vizitator va vedea la Kremlin doar ceea s-a decis că va fi lăsat să vadă. Ușile încuiate sunt răbdătoare chiar și în fața celui mai insistent dintre oaspeți. Așa cum știe fiecare arheolog, poți învăța multe despre o cultură, și mai ales poți afla secretele ei, uitându-te la lucrurile pe care aceasta le aruncă. Kremlinul nu este, însă, cel mai potrivit loc în care să te uiți după gunoaie, deși a existat o ocazie în care am reușit să vizitez câteva cotloane, inclusiv echivalentul local al unui pod.

Șansa a venit ca un bonus neașteptat, atunci când o femeie foarte ocupată, care conduce unul dintre departamentele de cercetare de specialitate ale Kremlinului, a avut amabilitatea să mă escorteze pentru un tur privat al palatului. Ideea era să ne uităm la toate bisericile existente – și există o mulțime!

Moscow-Kremlin-Wallpaper

Am ajuns dimineața devreme în în ziua în care îmi dăduse întâlnire. Speram să pot savura cum se cuvine un extraordinar moment în care cetatea era goală, lăsându-mă să-i admir luminile de toamnă, lansate într-un joc subtil pe calcarele vechi. Ghidul meu, care avea biroul într-o anexă a Catedralei Buna Vestire, nu reușise să-și pună toate lucrurile în ordine, așa că am stat de vorbă în timp ce ea făcea o grijulie selecție într-o impresionantă cutie de chei.

M-am minunat la fiecare dintre ele, aliniate atent pe biroul ei, gândind că asemenea chei ar trebui cu adevărat să fi fost făcute din meteoriți și păstrate sub paza atentă a unui dragon. Unele erau lungi și grele, altele aveau modele complicate, iar cele mai multe erau atât de ornate, încât cu greu le-ai fi putut ține în mână. Nu am avut timp să le testez pe toate, înainte ca amabilul curator să fi a terminat cu scotocitul prin dulap, de unde a scos o pereche de clești. Mai târziu aveam să aflu că acești clești aveau menirea de a rupe sigiliile grele care protejează conținutul a numeroasele camere ascunse din Palat.

Basilica Sfântul Vasile, bijuteria Kremlinului

Basilica Sfântul Vasile, bijuteria Kremlinului

Primul astfel de sigiliu ne aștepta la capătul unei succesiuni de trepte de marmură lustruite. Pe latura îndepărtată a unui atrium intern, lângă un lac strălucitor de parchet lustruit, am găsit o pereche de porți superbe, din fier forjat și aurit. Erau sigilate, iar dincolo de acestea, de asemenea închise și sigilate, o pereche de uși din lemn masiv.

Locul părea interzis, dar omnipotentul cleștee a scos imediat ceara, cheia lungă s-a răsucit cu o ușurință cu usurinta satisfăcătoare, iar ușile din lemn s-au deschis pentru a ne primi într-o o biserică din secolul al XVII-lea, cu icoane semnate de maestrul Simon Ushakov. M-a surprins cât de mică și de umedă părea camera, după candelabrele aprinse afară. Am găsit comutatorul pentru becul electric și, prin lumina lui neiertătoare – am văzut de ce întunericul de la început mă lovise cu o asemenea forță.

Bisericile din Rusia sunt menite să strălucească, dar aceasta nu a avea nici aur, nici argint. Icoanele, foarte prețioase în sine, erau expuse într-un iconostas de lemn masiv. S-a dovedit că argintul cu care a fost cândva acoperit iconostasul, o lucrare de artă în sine, a fost dezbrăcat și topit în timpul lui Lenin, aparent pentru a cumpăra pâine pentru popor, în realitate, pentru a menține guvernul pe linia de plutire.

Având în vedere că turul nostru a inclus în mai multe biserici, cu iconostase și camere obscure și stranii în goliciunea lor, am avut ocazia să descopăr că aceeași soartă s-a abătut și asupra altor comori din Palat. Ne-am învârtit câteva ore înainte și înapoi, oprindu-ne într-un punct de mijloc, în grădina de iarnă, care a fost cândva cinematograful lui Stalin. Noua mea prietenă a fost generoasă, atât cu timpul ei, cât și cu expertiza, dar a ezitat înainte de a coborî setul final de scări.

Kremlin1

“Să nu le spui asta celor de la departamentul de pompieri”, a murmurat, pășind mai departe pe coridorul care se îngusta și pe covoarele care nu au fost înlocuite de multă vreme. Am mers așa până la o biserică din secolul al XIV-lea, care s-a crezut pierdută o vreme, până când a fost redescoperită, în timpul unor amenajări efectuate pe durata domniei țarului Nicolae I. După mai mult de 600 de incidente (atât de multe războaie, atât de multe incendii, atât de multe proiecte de reabilitare!), nu prea au rămas prea multe din biserica propriu-zisă (pereții sunt vopsiți în alb), dar oricum nu ai ocazia să vezi în fiecare zi așa ceva.

De-a lungul coridorului și în jos pe scări erau cutii de vopsea și scaune rupte, așezate în stive incomode privirii. Un steag roșu era rulat pe un perete, o masă aurită fusese adusă din cine știe ce spațiu expozițional, pe care stăteau foi poleite cu lapte de var și un radio. Expediția prin măruntaiele palatului lui Nicolae, al lui Mihail Romanov sau al lui Ivan cel Groaznic, plimbarea pe lângă o serie de caremere ceva mai vechi, cu baze renascentiste, nu a fost doar o extraordinară călătorie în timp. M-am simțit mai mult ca și cum aș fi nimerit o selecție de versiuni abandonate ale trecutului Kremlinului, asamblate într-o capsulă de timp, care prăbușește deceniu după deceniu, pentru a te proiecta într-un spațiu ireal.

Kremlin4

Istoria rusă este plină de distrugeri și reconstrucții. Țara a văzut mai multe tipuri de schimbare. Din motive complexe (nu mereu aceleași!), statul, într-o succesiune de forme ale sale, a reușit aproape întotdeauna să își asigure prioritatea, în detrimentul drepturilor populare. În fiecare moment de criză a fost făcut un set de alegeri, de cele mai multe ori chiar la Kremlin, care au apărat interesele pe temen scurt ale anumitor persoane alese.

Când liderii ruși de astăzi vorbesc despre un stat foarte puternic, așa-numitele tradiții pe care le-au poreclit “democrație suverană”, ei fac încă o dată această alegere. Istoria nu are nimic de -a face cu ea, așa cum foiarte bine demonstrează steagul roșu și scaunele alea vechi, este ceva de care te poți descotorosi la fel de ușor precum arunci florile de săptămâna trecută. Au fost multe trecuturi ale Rusiei.

Odată ce ușile închise vor fi deblocate, Kremlinul mai are nevoie să fie un cuib de tirani, așa cum spunea Custine. Într-o cultură care încearcă să controleze însăși istoria, Kremlinul este un supraviețuitor ciudat, un martor magnific, fascinantă și incoruptibil, ascuns chiar în inima statului rus”.

O poveste fascinantă despre actualul locatar al Kremlinului veți găsi AICI.

Foto Konstantin Ampilogov

Foto Konstantin Ampilogov

16,615 total views, 1 views today

Share and Enjoy

  • Facebook
  • Twitter
  • Delicious
  • LinkedIn
  • StumbleUpon
  • Add to favorites
  • Email
  • RSS

Post a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *