Pages Menu
Categories Menu

Posted by on Jun 8, 2014 in Arts | 0 comments

La masă cu destinul, pentru multă intrigă și ceva iubire

La masă cu destinul, pentru multă intrigă și ceva iubire

Intrigă și Iubire, în viziunea regizorului rus Lev Dodin

Intrigă și Iubire, în viziunea regizorului rus Lev Dodin

Mese, să fie trei, să fie cinci, să fie zece, ies și intră într-o încăpere austeră, plimbate de un fel de executanți ai destinului, care se întâmplă să arate ca niște chelneri, un batalion inexpresiv și imparțial, surd și mut la dramele din jur, oricare ar fi acestea, iubire, intrigă sau moarte. Prelins printre mese, destinul este departe de a fi o desfășurare pilduitoare în stil clasic, un amalgam de premise la finalul căruia fiecare primește după merit, ci este, potrivit unei povești știute, consecința unei exercitări discreționare de voință, căreia universul i se supune orbește, fără să o evalueze și fără să o judece.

Așadar, mesele vin, mesele pleacă, uneori sunt însoțite de scaune, alteori se ascund sub pânze albe, găzduiesc din când în când boluri de flori sau carafe de vin și limonadă, iar alteori rămân nude, pentru că doar așa pot susține istoriile unor personaje atât de frământate cum sunt cele din intriga burgheză a lui Schiller. La final, pe când aceste mese, alături de gardienii lor, rămân singurii martori ai unei drame, publicul dintr-o sală de teatru izbucnește în ovații.

Dar ovațiile nu au așa mare importanță, spunea gurul teatrului clasic de la Sankt Petersburg, Lev Dodin, care a prezentat în Festivalul de Teatru de la Sibiu piesa lui Schiller, “Intrigă şi iubire”, într-o formulă austeră, în alb şi negru (de fapt, crem şi negru, o estetică apropiată fotografiilor sepia). Aplauzele sunt doar o răsplată pentru azi și nu o promisiune pentru mâine.

“Goethe spunea, cândva, că dacă o scenă de teatru ar fi atât de îngustă cât o frânghie circ, probabil că încă și mai puțini s-ar simți pregătiți să-și țină echilibrul pe ea. Cred că e important să crezi că nu poți cădea. Ovațiile n-au cine știe ce importanță. Oricine merge muchie de cuțit riscă în orice moment să pice. Dacă nu azi, atunci mâine. Actorii noștri știu că mâine vor trebui să urce din nou pe sârmă și merg pe ea splendid”, spunea Dodin.

Personajele alb/negru ale lui Lev Dodin

Personajele alb/negru ale lui Lev Dodin

Echipa lui de la Maly Drama Theatre din Sankt Petersburg a demonstrat că poate face, de fapt, adevărate acrobații într-un spațiu foarte îngust, cum ar fi cel al nișei “haute culture”. Nici nu avea cum să fie altfel, de vreme ce Lev Dodin este cunoscut pentru sistemul său riguros de lucru și pentru faptul că cere ca fiecare spectacol de-al său să fie repetat cel puțin doi ani, astfel încât actorii să se identifice perfect cu personajele interpretate, până când fiecare expresie și gest să fie executate absolut autentic.

Am văzut la Sibiu un îndrăgostit autentic, Ferdinand, rostind celebra intrigă: “Vreau să rup urzeala intrigilor! Vreau să frâng lanțurile de fier ale prejudecății. Vreau să alerg liber ca un bărbat, să amețească sufletele astea de gângănii când vor privi în sus la uriașa opera a dragostei mele…”. Dar câți n-au vrut asta? Vorbe de îndrăgostit, de exaltat, de naiv, o provocare căreia universul îi răspunde – cel puțin în literatură – cel mai adesea cu cruzime.

Dodin a recalibrat drama lui Schiller, creionând portretele unor prădători: în primul rând președintele Von Walter, urmat de curtezana Lady Milford, doi indivizi care dispun de ceilalți, având la ordine armata de executanți ai destinului, stăpânii celor zece mese.

Îndrăgostiții din poveste...

Îndrăgostiții din poveste…

Îndrăgostiții din poveste, Luisa și fiul președintelui, Ferdinand, sunt doar niște pioni într-un joc mult mai mare decât ei, și rămân așa, indiferent cât de disperat sau de naiv încearcă să se elibereze. Această nouă montare a piesei “Intrigă și iubire”, un spectacol de teatru clasic, așa cum era înțeles teatrul cu ani în urmă, solid, nuanțat, serios și psihologic, a avut anul acesta zece nominalizări la cele mai prestigioase premii ale teatrului rusesc, Golden Mask.

Este vorba de o montare tradițională în măsura în care regizorul rus, a spus-o întotdeauna, nu este foarte interesat de viziuni excentrice, de pereți măzgăliți în expoziții sau de capete de porc prin spectacole îndoielnice. Ba chiar s-a declarat nu demult dispus să susțină un proiect de lege pentru asta, unul care să garanteze creația valoroasă și actul artistic nepervertit.

Ceea ce nu trebuie să ne încurajeze să credem că Dodin merge pe cărări bătute! Sigur, pentru cei care speră să fie șocați la fiecare scenă, spectacol ar putea să pară prea puțin dinamic. În noua montare “Intrigă și iubire”, aventura porneşte, scenografic, cu scena goală şi se alimentează pe parcurs cu mese şi scaune ce construiesc un traseu dramatic pentru personaje, punctând, deloc discret, acțiunea.

Cât despre intrigă… Firește, nu ne vom lăsa păcăliți de o minte romantică, imaginarul unui nechibzuit îndrăgostit, dar putem fi martorii tristului său destin, de vreme ce ideile sale de mărire sunt mereu așa de naive, departe de speranța victoriei prin distrugere, prin invidie, frică și blestem. Ferdinand nu vrea să fie o oglindă care să reflecte surâzând mărirea celor care au și talent în asta, mărirea stăpânitorilor.

Lacrimi, blesteme, deznădejde, iată îngrozitorul ospăț cu care se satură acești fericiți prea lăudați, ospăț de la care se scoală amețiți, ca să meargă, clătinându-se, în fața tronului ceresc. O spune Schiller! Iar Lev Dodin repetă povestea, construind abia trasat scenele, cu tot cu legăturile dintre ele, lăsându-le să alunece una în alta, așa cum și personajele se preling dintr-o situaţie în alta.

Nu doar că acest glisaj dramatic coagulează organic spectacolul, dar creează în public şi impresia unui voyeurism sinistru. Cele două teme ale piesei, maşinaţiile politice şi iubirea se întersectează sau se suprapun, se parazitează una pe alta: scenele de dragoste sunt atent şi vizibil supravegheate şi în acelaşi timp, ele se insinuează ca un virus în cele politice. Sau invers.

Regizorul rus Lev Dodin, recunoscut drept cel mai faimos regizor al contemporan de teatru, este invitat de onoare la Sibiu

Regizorul rus Lev Dodin, recunoscut drept cel mai faimos regizor al contemporan de teatru, este invitat de onoare la Sibiu

Născut în 1944, în Siberia, Lev Dodin a regizat spectacole emblematice pentru teatrul rus (Demonii, Gaudeamus, Stele în lumina dimineții, Unchiul Vanea) care apoi l-au propulsat pe scena internațională, în 2001 primind din partea Comisiei Europene “Premiul Europa pentru teatru”.

1,704 total views, 2 views today

Post a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *