Pages Menu
Categories Menu

Posted by on Apr 21, 2014 in Story | 0 comments

INTERVIU. Un curs de actorie la București cu  Maria Dinulescu și alți pași mărunți în direcția potrivită

INTERVIU. Un curs de actorie la București cu Maria Dinulescu și alți pași mărunți în direcția potrivită

maria-dinulescu-365945l

Ce-ar fi dacă am fi… alt Ocean, altă gramatică, alții? Noi alții, ea aceeași… Mi-am amintit un joc pe care chiar Maria ni-l deslușea demult, să fie vreo 15 ani de atunci, în forfota de noapte a unui club boem, care-și câștigase faima tronând pe buza unei străzi prăfuite, prin Udriște. Ce-ar fi dacă ar fi… o țară? Probabil Spania, îmi spun, deși nu mă gândesc la Spania casteleleor de căpșuni contemporane, ci mai degrabă la țara fantasmelor în culori șic imaginată de Woody Allen sau, și mai bine, la o Spanie cu ascuțimi ciudate, ca o confuzie inedit plasată sub semnătura lui Picasso.

Totuși ea a ales America, dar, vorba lui Garcia Lorca, cine ar înțelege ce e Spania fără să fi locuit vreodată în America? În Spania oricum n-a mai rămas nimic – ar interveni și Ramon Maria Inclan să-mi susțină șubreda demonstrație. Spania a rămas cu totul în America! Maria Dinulescu a câștigat de curând un premiu jucând rolul unei femei bătrâne. Au durat cam șase ore ședintele de machiaj pentru a-i adăuga încă vreo 40 de ani pe chip. Așadar continui jocul…. ce-ar fi dacă ar fi alta, alt fel de actor, în alt fel de context, în altă țară, alta…?

“Spre deosebire de alții din seria celor tentați de promisiuni mondene, Maria va veni, mai devreme sau mai târziu, cu cine știe ce alt premiu important și atunci va fi ceva mai greu să o critici. Își poate shimba imaginea oricând vrea” – cam asta îmi spunea un bun prieten comun, scriitor în Koln, în urmă cu ceva vreme, pe când eu consideram că Maria irosește în povești, poate nepotrivite, mica ei legendă, o istorie care necesită, de fapt, multă seriozitate și concentrare. Eforturi pe care chiar pare uneori că ar vrea să le mascheze cu acea vibrare de violete care face deliciul presei galbene.

Iar acest premiu vine, cu un fel de exactitate de ceasornic, când nu te aștepți, când ți se pare că ai înțeles, când… Seria a început în 2003, când “Traffic”, unul dintre primele ei scurt metraje, a câștigat trofeul Palm D’ Or la Cannes. A revenit pe Croazetă cu “California Dreamin’ (endless)“, film care a câștigat premiul Un Certain Regard în 2007.

Mariaedited

Rep. Ai o rețetă gândită în a te juca cu facilul, așa cum pare să o facă uneori chiar și Angela Ghoergiu, bunăoară, sau lucrurile scapă pur și simplu de sub control uneori? Dacă ai avea un contract cu o casă mare de producție, de genul celor care le crează artiștilor legende, cum crezi că ți s-ar potrivi să fii promovată? Irezistibilă și confuză la Marylin Monroe, vulcanică și incontrolabilă ca Liz Tyler, reținută ca… Marlene Dietrich, hotârâtă ca Chanel?…

Maria Dinulescu. În primul rând îți multumesc pentru seriozitatea cu care tratezi o temă ca asta. Îmi place să fiu încojurată de profesioniști și de oameni care au pasiune pentru ceea ce fac. Într-un astfel de context pot oferi mai multă profunzime și generozitate. Mediul în care se întâmplă lucrurile este întotdeauna extrem de important. Totul poate lua o turnură total neașteptată atunci când declarațiile sau acțiunile tale sunt scoase din contextul pentru care le-ai creat.

Vezi tu, fiecare dintre noi suntem limitați. Sau învățăm pe parcurs. Și puțini suntem cei care ne-am asumat să facem asta în public, în ochii milioanelor de oameni. Am descoperit că am limitari, că am slăbiciuni, că este importat să râd de mine și să știu când să nu exagerez cu vreuna dintre convingerile mele. Oricum “marile adevăruri” se nasc cu termene de garanție, în condițiile în care totul este relativ și valabil în doar pentru anumite momente din viață. Vreau să fiu deschisă la ceea ce se întâmplă în momentul prezent, dar încerc să îmi păstrez plăcerea de a mă maturiza treptat.

Deși înțeleg întrebarea ta, simt nevoia să precizez că acum nu mai există varianata studiourilor care să creeze staruri. Acum super-starurile își creeaza case de producție. Astfel, actorii reusesc să își ofere o șansa de a crea filme sau contexte portivite, prin care să își exprime viziunea reală și adevărata pasiune pentru cinema.

Dar, ca să îți răspund la întrebare, cred că pot fi irezistibilă, hotârâtă și extrem de generoasă.

Screen Shot 2014-04-14 at 22.00.53

Rep. Tocmai a venit premiul așteptat, cel care urma să anuleze o istorioară mondenă pierdută cu un an în urmă la București. Ar putea anticipa un drum de glorie început de la zero. Premiul este pentru un scurtmetraj.

Filmul „Stepping Out” a câştigat două trofee importante la “The LA Indie Film Festival”. Pentru “Cea mai bună actriţă” – un rol interpretat tine, şi premiul pentru “Cel mai bun regizor de film” – Nataliya Padilla. Producătorii au anunţat că vor merge cu acest film şi la festivalul de la Cannes, sectiunea “Short Film Corner”. Cred că ar fi interesant să ne spui povestea acestui rol, cum ai ajuns să-l interpretezi și care este, atât cât se poate spune, povestea acestui personaj?

Maria Dinulescu. Eram intr-un restaurant în West Hollywood și așteptam să fiu așezată la o masă. Lângă mine era un domn, care m-a auzit vorbind și a părut să-mi recunoască accentul. Am intrat în vorbă. Mi-a spus că soția lui este regizor și caută o actriță ca mine.

Am mers la casting și, în final, am fost cea de care aveau nevoie pentru acest proiect. Este un personaj foarte frumos. O femeie tânără, care are nevoie de o schimbare radicală ca să poată înțelege ce este valoros în viața ei în acel moment. Șase ore a durat machiajul pentru a mă îmbătrâni cu 40 de ani. Rezultatul a fost șocant.

maria-dinulescu-433894leditedRep. Ce înseamnă să fii un actor premiat în Statele Unite? Eu mi-aș imagina, de pildă, că a doua zi ești sunat de toți impresarii, că este mai simplu să primești roluri fără să le ceri și că poți cere mai mulți bani pentru aparițiile publicitare. Noi avem o viziune idilică, probabil. Cum stau lucrurile cu adevărat? Te plângeai (deși nu mi-a fost foarte clar dacă erai nemulțumită de asta), că ți se oferă preponderant roluri de spion (sunt așa de multe filme cu spioni la Hollywood?). Sunt șanse acum de altceva? 

Maria Dinulescu. Depinde ce premiu primești și în cadrul cărui festival. Apoi, depinde de cine esti deja pe piață, de cât de buni sunt agentul și managerul tău și de cât de multe contacte ai deja. Nu sunt în poziția ideală.

Scenariul ideal ar suna cam așa: premiul să fie de interpretare la Cannes, iar eu – o actriță europeană deja ușor recognoscibilă de marele public american. Festivalul la care am luat premiul este un festival de film independent din Los Angeles. Nu am apărut în seriale de televiziune, deci nimeni nu știe cine sunt. Da, am contacte foarte bune aici, deci pentru acești oameni un premiu de acest gen este o reconfirmare a faptului că au avut instinct bun în a ne împrieteni și a începe o colaborare.

Premiul mă ajută să îmi păstrez agenții și managerul interesați în a continua colaborarea, iar pentru mine este o asigurare că în momentul în care am să lucrez într-un film mare, am să pot dezvălui și mai mult din valoarea mea ca actor.

Acest premiu este un pas mic în direcția potrivită. Nu știu dacă este important tipul de personaj care mi se oferă. Mă intereseaza mai mult povestea. Pot să lucrez orice este considerat ca fiind potrivit pentru mine, dar îmi doresc să aleg povești care au profunzime, umanitate, valoare morală.

Rep. Am citit cu atenție cele câteva interviuri pe care le-ai acordat de când ai plecat. Presa română prezintă plecarea ta mai mult ca pe un fel de fugă. Coincide plecarea ta cu anumite tensiuni de natură personală, poate schimbări de valori, sau este doar o decizie rațională de dezvoltare? Care sunt circumstanțele exacte ale acestei decizii?

Maria Dinulescu. Îmi place să lupt și îmi creez mereu noi provocări. Așa sunt construită. Ador să descopăr locuri noi, să înțeleg mai mult despre cine sunt, cu bune și rele, și sunt însetată de cultură. Fuga nu este un cuvânt pe care să îl folosesc. Nici măcar la modul concret – am un corp leneș.

În România, chiar dacă am un statut pe care foarte mulți artiști și-l doresc sau luptă ca să-l câștige, pentru mine este numai o parte din ce vreau să fie viața mea. Am vrut să învăț ce înseamnă o adevărată industrie de film, să descopar cine sunt eu în marele ocean, să am access la întâlniri cu mari artiști. Am vrut ceva nou și am plecat să găsesc asta.

Nu am avut așteptari, ci doar curiozitate și foarte multă sete. Ca artist, ca om, ca femeie – prin plecare in Statele Unite mi-am oferit o mare șansă în a mă maturiza, a mă nuanța, a învăța mai mult despre ce înseamnă acest glob pământesc.

Screen Shot 2014-04-14 at 22.04.19

Rep. Pentru că tocmai citeam povestea unui personaj care mai are câteva ore până la moarte și se străduiește să-și dea seama ce anume din viața sa ar fi putut avea vreo vagă importanță reală, îmi vine să te întreb cam la fel legat de cariera ta de până acum… Pescuit sportiv, California Dreamin’, În Derivă, videoclipul Depeche Mode… cum se vede fiecare dintre aceste povești acum?

Maria Dinulescu. Răspunsul ar fi mama, tata, Gregg Wilensky, Sanda Manu, Adrian Titieni, Cristi Nemescu, Cătălin Mitulescu, Silviu Vladislav, Liana Teodor și cei care mă iubesc ca actriță. Oamenii din spatele carierei mele sunt cei mai importanți. Am fost mereu o fată foarte pasionată, devotată și muncitoare. Desigur, la locul potrivit și cu oamenii potriviți.

Rep. Ai spus de mai multe ori că nu ești tipul de produs vandabil pe piața americană. La ce te refereai mai exact? Nu doresc femei, brunete, cu accent european, roluri de compoziție… despre ce este vorba?

Și care este tipul de produs vandabil pe piața americană (in ce fel împachetat?)? Cum ai realizat ce este sau nu “vandabil” în State? Care este consecința faptului, în cazul în care este real, că nu ești un “produs vandabil”? Primești mai greu roluri sau ți se sugerează ajustări de look?

Maria Dinulescu. Ca să păstrăm adevărul, am spus asta o singură dată, dar a fost reinterpretat sau preluat de foarte multe ori :). Mecanismul este destul de simplu. România este la 10.000 de km distanță de locul în care mă aflu eu acum. Este în cealaltă parte a Globului. Din punct de vedere istoric, americanul obișinuit nu a fost expus la situații care să includă România.

Pentru ei, cel mult, reprezentam Estul Europei sau ceva care seamănă destul de mult cu Rusia. Majoritatea americanilor visează să meagă la Paris, deci au o poveste cu francezii, spaniola este o limbă pe care o aud destul de mult aici, plus că o studiază la școală. Deci, dacă esti un actor care provine din Franța, Spania, Mexic sau oricare altă țară care are ca primă limbă vorbită engleza, dacă vii dintr-una dintre aceste țări, atunci ai mai mari șanse să găsești scenarii care să fie vandabile.

Pentru noi, est-europencele, este mult mai greu. Avem altă istorie și altă valoare pe piață, deci multe dintre proiecte aduc roluri foarte limitate. Nu zice nimeni că nu putem face schimbări, spun doar că, dacă vrei să faci o carieră, ei bine, chiar ai nevoie să fii unic, foarte inteligent și înconjurat de cei mai potriviți oameni din Hollywood.

Eu muncesc în continuare, dar îmi place. Dacă am să fiu eu aceea care o să facă marea schimbare – nu știu. Sunt, cu siguranță, un pas înainte pentru cei care vin după mine.

Screen Shot 2014-04-14 at 22.08.39

Rep. Christopher Plummer… cavaler al Ordinului Canadian, doctor în arte, laureat al celor mai prestigioase premii internaționale… cum ai ajuns să faci parte dintr-un proiect al acestuia și despre ce proiect este vorba mai exact? Care sunt condițiile ca acesta să fie dus la bun sfârșit?

Maria Dinulescu. Walter Murch, editorul lui Francis Ford Coppola, mi-a scris un email în care îmi spunea să am încredere într-un regizor italian, care dorește să mă întâlnească. Am mers la New York, am avut o conversație, am ales să facem câteva schimbări în scenariu pentru a nu păta imagina României și pentru a putea colabora. Mai târziu l-am întâlnit pe Lou Pitt, managerul lui Christopher Plummer.

A fost una dintre cele mai frumoase întalniri pe care le-am avut la Hollywood. Domnul Pitt este un tip din garda veche, adică are clasă, experiență, o tonă de cultură cinematografică. Ne-am conectat imediat. Mi-a aranjat o întâlnire cu domnul Plummer și astfel am întâlnit un adevarat artist, un model. Este de un rafinament și de o eleganță rar întâlnite în Los Angeles.

Am hotărât să mergem mai departe cu proiectul în care am fost invitați să colaborăm, “The Oldest Man Alive”. Este un film independent despre o tânără româncă, o fată care salvează de la moarte un bătrân american. Mai trâziu, el este cel care îi oferă ei o nouă șansă în viață. Pe piața de aici nu foarte mulți producători ar fi interesați să investească în acest subiect.

Deci banii sunt cei care vin mai greu. Avem o echipă tehnică care muncește foarte mult să pună proiectul în mâinile potrivite. Speranțe sunt, dar timpul tot trece.

Screen Shot 2014-04-14 at 22.03.33Rep. Alte gânduri din State…? 🙂

Maria Dinulescu. Sunt foarte multe lucrui pe care le am de spus și mă bucur să le împărtășesc, pentru a putea oferi mai multe informații celor care își doresc să învețe.

Acesta este si motivul pentru care, în vacanța de vară pe care o petrec în România, am să organizez clase de actorie, marketing și înțelegere a vieții pe care un actor român o poate avea la Hollywood.

Post a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *