Pages Menu
Categories Menu

Posted by on Apr 14, 2014 in Guest, Story | 0 comments

INTERVIU. Cu Zoltan Andras despre întunericul care ne înspăimântă, deși nu este periculos

INTERVIU. Cu Zoltan Andras despre întunericul care ne înspăimântă, deși nu este periculos

Zoltan-Andraseditededited

Strădania de a-ţi schimba destinul nu este altceva decât un semn că nu îţi cunoşti sau nu ți-l înţelegi, spune Zoltan Andras, încercând să pună în cuvinte simple antroposofia, o știință a spiritualității clădită în concepte care scapă, uneori, înțelegerii comune, dar care, mai pe înțeles, definesc o „strădanie spirituală occidentală modernă, cu un caracter creştin autentic”.

Nu este o religie, ci un mod relativ nou de a privi lumea, ca un tot coerent, logic și ușor de cunoscut. Din această perspectivă nimic nu este întâmplător, nimic nu este fără importanță, nimic nu este fără înțeles. “Este limpede că omenirea a ajuns la un prag, la niște limite ale viziunii pur materialiste asupra lumii dezvoltate în ultimele cinci-șase secole, o dată cu civilizația tehnologică”, rostește Zoltan un enunț judecat drept adevăr și de gândirea strict laică, probabil, pentru că altfel cum am putea înțelege comerțul cu iluzii sau permanenta căutare de simboluri și idealuri.

În urmă cu un an sau doi, într-o vreme în care semnam ceva prezentări și recenzii pentru Clubul Diverta, mi-am ales și câteva titluri de Steiner, o misiune posibilă, mă gândeam, mai ales că urma să împrumut cărțile de la una dintre cele mai importante rețele de librării din țară. Curios, deși aveau titlurile disponibile, stocurile erau permanent epuizate în întreaga rețea. Să fie cei care gândesc să-și înscrie copiii în școlile Waldorf? Amatorii de arhitectură organică?

Când l-am reîntâlnit pe Zoltan, întâmplător pe ritmul pietrelor rostogolite în pet-uri de cei adunați în Piața Universității, chiar asta mă gândeam să-l întreb, cum se face că Steiner este atât de căutat în epoca post-materialistă. Știam că studiază de ani buni antroposofia, nu numai din cele câteva recenzii de carte pe care el însuși le-a semnat de-a lungul timpului, dar și dintr-un extraordinar interviu realizat de Sanda Nicola pentru emisiunea “Generația cu cheia de gât”.

De bună seamă, fiecare își alege din real mai ales argumentele care ar putea servi propriilor demonstrații. Mi se păruse cândva că tocmai generația cu cheia de gât este cea din rândurile căreia se aleg acum îndrumătorii. O numim așa, deși la fel de bine putea fi generația cu blocul gri, cu elasticul legat de glezne, cu coada la brânză, cu Pif, Rahan ori Winnetou, spuneam eu, încercând o explicație mai degrabă sociologică: E o forfotă și o grabă către o teribilă și abstractă împăcare, către smerenie și detașare, de parcă acestei generații i s-a dat un asemenea ordin de perfecțiune încât, după ce a primit nota maximă în aventura consumistă, vrea încă o demonstrație de virtuozitate, vizând o treaptă mai sus către Dumnezeu. La o a doua privire, lucrurile nici nu sunt în așa mare dezacord…

Zoltan-Andrasedited1

O diagonală pe Știința Ocultă, o ediție din 1993 pe care am găsit-o prin casă, n-ar încuraja pe nimeni să creadă că povestea ar avea caracteristicile unui best-seller. “Pentru conținutul acestei cărți”, spune filosoful austriac Rudolf Steiner în 1909, “vom întrebunța o veche expresie: Știința Ocultă. Aceasta ar putea trezi în omul contemporan cele mai contradictorii sentimente: pentru unii are ceva șocant, trezește ironii, poate chiar dispreț. Ei își închipuie că ideile prezentate sub o asemenea denumire nu se pot baza pe altceva decât pe himere, pe un joc al spiritului și că în spatele unei așa zise științe nu s-ar afla decât tendința de a reînnoi tot felul de superstiții îndepărtate, pe bună dreptate, de către cel care cunoaște adevăratul spirit științific și știe ce înseamnă efortul autentic de cunoaștere.

Alții se așteaptă ca această poveste să le aducă ceva care nu poate fi atins pe nicio altă cale, atrăgându-i fie ca urmare a unei arzătoare sete de cunoaștere, fie a unei curiozități rafinate”. Cam între aceste extreme stabilite de însuși Rudolf Steiner (borne care lasă loc, între ele, unei palate infinite de nuanțe), am stabilit să păstrez dialogul cu Zoltan, care a admis să transpună în propria gramatică unele dintre ideile și conceptele care suportă interpretări. Deși cam totul poate fi redefinit și încadrat într-o nouă logică, importantă este motivația de a face asta.

Știați ce este Euritmia? Dar gimnastica Bothmer? Teatrul fondat pe baze antroposofice şi şcoala de artă a vorbirii, spune Zoltan Andras, pe lângă latura lor estetică sau spectaculoasă, au un rol în creşterea sănătoasă şi pot contribui la procesele pedagogice şi curative. Cât despre arhitectura organică, pornită de la ceea ce sufletescul uman a proiectat în afară, aceasta ar putea deveni o modă după ecourile stârnite de promotori săi notorii precum Gaudi sau Steiner.

Zoltan Andras și Jazzapela

Zoltan Andras și Jazzapela

Dincolo de asta, Zoltan rămâne un tip obișnuit. Din 2011 lucrează la proiectul socio-cultural Jazzappella, un grup a cappella unic în România, care cântă numai vocal piese de jazz, pop, rock, unele compoziții semnate de Zoltan, și care devine din ce în ce mai cunoscut și apreciat.

Cu Sarmalele Reci, un proiect care a împlinit deja 20 de ani, anul acesta ar vrea să arate publicului, într-o serie de spectacole speciale, cum sună acustic muzica aceasta frumoasă. Doarme puțin, dar bine, face în general lucruri care îi plac, dar foarte puțin din cât ș-ar dori să facă, uneori se bucură de o masă gustoasă (și sănătoasă), deși i se spune că mănâncă destul de puțin, călătorește mult, dar nu atât cât și-ar dori, și în ultima vreme, gândește că știe foarte puțin și că posedă și mai puțin …

Rep. Pentru cineva care nu este conştient că noaptea nu este ceva periculos, întunericul poate stârni frică, îmi spuneai cu o altă ocazie, încercând să explici antroposofia. Ai putea să-mi dai câteva exemple de “întuneric” care nu este periculos și de care ne este, totuși, frică?

Zoltan Andras. Oamenilor le este în mod inconștient frică de necunoscut și de moarte. Și necunoscutul, și moartea au de a face de fapt cu evoluția omului într-un mod extraordinar de profund. Dar școala modernă nu îl instruiește deloc în acest sens pe copil, pe adolescent, pe tînărul adult. De aceea, fără orientare și fără cunoaștere corectă și exactă, omul de azi este constrîns la o viață de reprezentări eronate despre cine este el și încotro se îndreaptă.

Întunericul în care ne naștem pe Pămînt, după ce venim din lumina cosmosului celor nenăscuți, nu este periculos. Este de fapt domeniul în care noi coborîm să aducem lumină prin actul nostru de voință de a ne uni cu Pămîntul și cu devenirea lui și de a-l sfinți. Omul sfințește locul, spune o zicală foarte ezoterică din popor. Întunericul lumii fizice este acel întuneric nepericulos pe care, prin cunoaștere și prin implicarea noastră activă, benefică, îl putem treptat transforma în lumină.

Dimpotrivă, întunericul creat cu bună știință de către școala materialistă, de către ateism și de către structurile sociale manipulative – deghizat într-o falsă lumină, o lumină de neoane multicolore ale distragerii de la esență și de la adevăr – acela este întunericul de care omul ar trebui să se ferească și pe care ar trebui să-l refuze. Iar în realitate se întîmplă invers…

Alex Howitt

Alex Howitt

Rep. Te-am invitat cândva la un concert. Pentru că urma să vii cu fiul tău, te-ai asigurat că nu există televizor în sală. Cum trebuie privită și cum trebuie înțeleasă televiziunea și de ce nu ai fi expus un copil nici vreme de două-trei ore?

Zoltan Andras. În anul 2014 poți găsi deja zeci de studii publicate pe această temă. Eu pot explica doar foarte pe scurt. Din fericire, marea majoritate a adulților din epoca noastră au crescut fără a fi expuși nici la tv, nici la monitorul de calculator. Poate nici la cinema nu au avut ocazia să meargă prea des. Vorbim așadar de câteva generații întregi care au avut posibilitatea să se dezvolte în condiții firești, armonioase, necesare pentru sănătatea sistemului lor nervos.

Da, despre sistemul nervos este vorba: Sistemul nostru nervos are nevoie de condiții naturale prielnice ca până la vîrsta de 12-14 ani, când el se dezvoltă complet, să nu fie invadat de factori disturbatori, să nu fie expus la solicitări care să-l slăbească, tocmai în plină perioadă de formare. Dacă mergem pe stradă sau prin pădure, dacă purtăm o discuție cu cineva, dacă suntem spectatori la un concert la Ateneu sau dacă privim o expoziție de tablouri, noi percepem lumea prin simțurile noastre naturale într-o experiență continuă.

Nici o fracțiune de secundă această experiență nu este întreruptă, ci e un continuu firesc, pe care sufletul nostru și sistemul nostru nervos îl percep și îl decodifică prin forțele naturale-sufletești proprii, așa cum s-au format ele în decursul evoluției omenirii de sute de mii de ani. Dimpotrivă, un film la tv sau pe monitorul de calculator, sau o muzică redată de pe un cd sau player mp3 sunt niște codificări ale realității, iar forma în care ele sunt codificate este una discontinuă. Lipsesc niște milionimi de secunde din realitatea care a fost capturată pe suportul electronic sau analogic și lipsește multidimensionalitatea realității care a fost capturată în mod artificial în acel suport video sau audio.

Sistemul nostru nervos face efortul de a transforma acest discontinuu în continuul cu care el este obișnuit din viața reală și cu care el este înrudit. Și asta se face pe cheltuiala acestui sistem nervos: el se consumă mult mai tare în această activitate de percepție și de reprezentare, spre deosebire de experiența naturală. Acest consum este foarte mare la un adult sănătos, care a apucat să-și dezvolte sistemul nervos în mod deplin.

Ne putem închipui ce i se întîmplă bebelușului de un an când este pus la masă de către părintele său să mănînce piureul de fructe și, ca să stea locului, i se pune în față și o tabletă cu un desen animat? Nu numai conținuturile – cu sau fără violență, fictive sau reale – sunt cele care îl agresează pe copil, ci însuși efortul la care îl pune adultul de a-și forma niște reprezentări din abstracțiunea care i se pune în față, derularea de imagini artificiale pe care copilul trebuie să le prelucreze și să le transforme în lucruri cu sens pentru el. Există deja studii care discută multidinea de boli psihice care se manifestă la noile generații de tineri adulți care au crescut având drept bonă televizorul pornit non-stop.

Nu în ultimul rând, atât în viața copilului, cât și în viața adultului, timpul petrecut în fața televizorului ar putea fi folosit mai înțelept pentru a citi o carte, pentru a conversa cu un prieten sau pur și simplu pentru a te bucura de viață, de natură, de mișcare și de multe alte lucruri cu sens!

Alex Howitt

Alex Howitt

Rep. Foarte mulți practică forme de inițiere, de la pozitiviștii care încearcă o abordare psihologică relativ mai recentă, NLP-ul, psihologia însăși a căpătat o formă hibridă (dacă ne-am gândi numai la Jung, bunăoară), până la Reiki, Shambala, meditație, yoga. Cum se diferențiază antroposofia de ele și de ce ai ales tocmai această inițiere?

Zoltan Andras. Prin răspunsul meu nu doresc să critic pe nimeni. Este tipic pentru oamenii secolelor XX-XXI să aibă căutări spirituale. Chiar și un ne-ocultist ca André Maurois a putut să spună ”Mileniul trei va fi religios sau nu va fi deloc”, presimțind că pentru secolul nostru și pentru mileniul nostru spiritualitatea devine foarte importantă. Este limpede pentru toată lumea că omenirea a ajuns la un prag, la niște limite ale viziunii pur materialiste asupra lumii dezvoltate în ultimele cinci-șase secole o dată cu civilizația tehnologică.

Dar oamenii ajung în biografiile lor la asemenea praguri, unde sunt puși la încercări prin crize, prin suferințe, sau poate prin turnuri de destin spectaculoase, prin care se descoperă pe ei înșiși și redescoperă lumea. Și eu, în propria biografie, am fost împins de evenimente să caut răspunsuri la întrebări în diverse ”școli de gîndire”, diverse filosofii și diverse metode. Descoperind antroposofia, mi-am dat seama că nici una dintre căile ”la modă” în zilele noastre nu este capabilă să perceapă realitatea în profunzimile ei, relația dintre om și lume pe planul fizic în complexitatea sa, dar mai ales relația dintre om și ființele superioare omului, care se află dincolo de pragul dintre lumea fizică și cea supra-sensibilă.

Iar tocmai acest prag al lumii spirituale este ceea ce stă la răscrucea oricărei cunoașteri autentice spirituale. Recunoașterea că există un asemenea prag, cunoașterea realității lui și cunoașterea că la acel prag se află ceva din ființa noastră spirituală superioară în devenire, o entitate denumită în ocultismul autentic păzitorul pragului. Numai pornind de la această cunoaștere este posibil să discuți despre o adevărată evoluție spirituală a ta ca om. Iar legat de prag și de păzitor, la fel de importantă este recunoașterea legăturii proprii a fiecărui individ cu o înaltă entitate spirituală, denumită în tradiție Christos, care de fapt transcende religiile și confesiunile și este profund legat în propria sa evoluție și în propriile sale intenții de evoluția fiecărei ființe umane în parte. Această înțelegere am putut-o găsi doar în antroposofie.

Christian Rosenkreutz

Christian Rosenkreutz

Rep. Am remarcat că există cel puțin un lucru comun între toate și anume ideea că fiecare om are un program prestabilit pentru această viață. Ce, mai exact, crezi că ți-ai programat tu să trăiești?

Zoltan Andras. Orice cunoaștere ezoterică, sau ocultă, ia în considerare faptul că ființa umană, între moarte și o nouă naștere, trece prin stadii de evaluare a vieții încheiate, ca apoi să petreacă un timp în lumea spirituală pură, iar apoi decide – împreună cu ființele îngerești preaînalte – să se îndrepte spre o nouă întrupare pe pământ, într-un loc, într-un context social-familial și într-o perioadă favorabilă nevoilor sale de evoluție pe mai departe.

Astfel, programul prestabilit, așa cum îl numești, nu este ceva abstract și supus unor capricii de neînțeles, ci este urmarea unor intenții de o înțelepciune în armonie cu mersul întregii lumi și a întregului univers. Dar ceea ce mi-am propus să realizez pe baza acestor intenții, din fericire este acoperit de uitare o dată cu nașterea și cu asumarea unei conștiențe de om într-un anumit trup, într-o anumită epocă – fapt care de fapt servește tocmai dezvoltării unei noi capacități: libertatea individuală, calitate care nu este cunoscută în univers de alte ierarhii de ființe mai evoluate decât omul.

Sarcina noastră este tocmai aceea de a deveni o nouă ierarhie, aceea a ființelor libertății. Iar această libertate înseamnă tocmai a învăța să faci ceea ce este just din propriile tale forțe. A învăța să făptuiești ceea ce este moral și just din propria ta putere va crea o nouă calitate în Univers, care nu poate exista altfel decât prin contribuția omului. La asta încerc și eu să lucrez, la nivelul meu modest, atât cât pot.

Ninetta Sombart, Golgotha

Ninetta Sombart, Golgotha

Rep. Hipnoza regresivă, foarte la modă în București, promite să-i aducă pe practicanți în fața unei instanțe cu care să-și renegocieze contractul. Care sunt adevărurile, care amăgirile?

Zoltan Andras. În lumina celor spuse mai sus, instanța care poate decide ce anume am de făcut, ce calități trebuie să-și asume faptele mele, încotro să o apuc – la stânga, la dreapta sau prin mijloc – este tocmai Eul meu conștient. Calitatea aceasta de conștiență este tocmai ceea ce omul modern a cucerit în ultimul mileniu, și lucrează în continuare în a dezvolta și mai mult această calitate.

Calitatea de a deveni o individualitate, un Eu, este o calitate pe care omul o are de la Acela care în tradiția ezoterică are numele ”Eu sunt” și care, în Evanghelii, se și identifică în șapte ipostaze drept ”Eu sunt lumina lumii … Eu sunt pîinea vieții … Eu sunt calea, adevărul și viața … ” etc. Iar această calitate nouă, aceea de individ liber chemat să contribuie conștient la propriul destin și la destinul lumii este atacată, pusă în pericol tocmai de tehnici precum hipnoza, sau căile orientale, prin care se încearcă scoaterea din funcție a Eului individual, adică se încearcă tocmai împiedicarea omului însuși de a decide și a făptui ceea ce numai el poate să facă și nimeni altcineva în locul lui.

Rep. Vorbeam de o epocă a schimbărilor profunde în societate, o lume a crizelor la toate nivelurile – de la personal, la politic şi de la economico-financiar la cel al conştiinţei individuale şi al convingerilor spirituale. Există oare, în logica antroposofică, o explicație pentru acest impas?

Zoltan Andras. Chiar și în abordările psihologiei moderne, se discută faptul că prima etapă a unui proces de criză este negarea. Omenirea epocii noastre are drept misiune să recunoască răul, să îl cunoască în profunzimile sale, în multiplele sale fațete, și astfel să pună bazele unui real proces de vindecare a lumii în care trăim, să înceapă metamorfozarea acestui rău.

De aceea, pentru început, omul modern trebuie să se trezească în fața răului, sub toate aspectele sale și sub toate manifestările lui. E drept că, pentru început, omul aflat în acest proces de trezire, de conștientizare și de inițiere își pune întrebarea: Dacă Dumnezeu vede și știe toate acestea, de ce permite ca ele să mi se întâmple?  Iar o asemenea întrebare este poate primul pas pe drumul spre trezire, într-un real proces inițiatic.

Rep. Probabil că fiecare generație privește către următoarea gândind că a pierdut o parte din valori. Crezi că este vorba de un proces de degradare sau este evoluție și adaptare?

Zoltan Andras. În realitate, omenirea de azi este cea mai capabilă și cea mai evoluată, în comparație cu omenirea trecutului. Pe de-o parte, pe plan exterior, generația actuală este mai bogată și mai adaptată la lumea fizică decât au fost oamenii vreodată. Pe plan interior, pe de altă parte, omul modern are o forță extraordinară de a face față unor provocări, unui stres continuu și are o capacitate de a se interesa de lume în ansamblul său, de oameni de pe alte meridiane și de fenomene sociale care nu sunt direct legate de orașul sau de țara sa. Iar acest lucru, descris de Paul H. Ray, de exemplu, cu termenul de ”cultural creatives”, demonstrează evoluția clară a omului modern.

Zoltan Andras și Sarmalele Reci

Zoltan Andras și Sarmalele Reci

Rep. Îți continui cariera muzicală, dar probabil ai făcut schimbări și în modul în care abordezi statutul de vedetă. Ai început ca un star rock, probabil cu multe dintre gândurile și obiceiurile pe care ni le imaginăm legat de asta. Ce s-a schimbat, între timp, la tine?

Zoltan Andras. Nu cred că am fost vreodată un star. Poate că s-a încercat în presă să se vorbească de mine în diverse feluri. Mă consider mai degrabă un artist și un activist. Schimbările au loc în continuu, în fiecare clipă, dar ele sunt treptate și se petrec în ritmurile lor, așa cum își au ele loc în biografia mea.

Planeta Saturn își are ritmul său în sistemul planetar, altul este ritmul lui Mercur, și iarăși altfel se mișcă Marte sau Venus. La fel și evenimentele însemnate din viața mea survin în armonie cu aceste ritmuri. Dar nu îmi propun să stau mereu să observ aceste fenomene. Mai degrabă vreau să fiu un om normal, care își vede de viața lui și se bucură o dată cu ceilalți oameni de lucrurile bune pe care le primește.

Rep. E primăvară și lumea vorbește despre dragoste. Care crezi că este dragostea care ne face bine? Există vreuna care să ne facă rău? Există “semne”, altele decât cele despre care vorbesc psihologii sau logica primară, care să sugereze că anumite relații sunt bune sau dăunătoare?

Zoltan Andras. Dragostea o avem de la ființele care ne-au învățat pe noi, ca oameni, să iubim faptul că aici, pe Pământ, suntem femei și bărbați. Dar tot aceste ființe au început apoi să ne ducă în greșeală și că începem să confundăm dragostea din planul fizic cu dragostea din planul spiritual.

Și așa, oamenii au ajuns să iubească în planul fizic de amorul propriu și să se neglijeze pe deplin în planul spiritual. Un ideal spre care trebuie să învățăm să ne îndreptăm este ca în plan social să iubim altruist, adică să iubim pe cineva de dragul lui, iar în plan spiritual să iubim egoist, adică să ne iubim pe noi ca spirit aflat în evoluție.

Rep. Filme, muzica, constructii, gradinițe? Vorbește-ne despre planurile tale de acum… și putțin despre ce s-a întâmplat cu cele nu demult începute…

Zoltan Andras. De 20 de ani lucrez la proiectul socio-cultural Sarmalele Reci 🙂 … Din 2004 până nu demult, am lucrat an de an, împreună cu Secția pentru tineri a Societății Antroposofice, la proiectul socio-cultural pentru tineri numit ”Simpozionul de vară de la Simeria Veche” pentru tineri care au căutări spirituale și nu numai. De aproape zece ani, sunt activ în Asociația Antrosana, o asociație de pacienți ai medicinei antroposofice, care încearcă să promoveze și să facă cunoscute principiile acestei medicine.

În anul 2012, am realizat un documentar de 1h 15 min cu titlul ”Educație pentru viitor – Pedagogia Waldorf”, care are deja pe youtube peste 10 mii de vizionări și care cu siguranță că servește drept motiv de pornire pentru mulți părinți care decid să-și trimită copilul la o grădiniță sau la o școală Waldorf. Împreună cu alți părinți, în toamna lui 2012, am preluat o grădință Waldorf privată în asociația noastră, numită ”Asociația Waldorf – Educație pentru libertate”, și conducem de atunci această grădiniță cu succes. Din 2011 lucrez la proiectul socio-cultural Jazzappella, un grup a cappella unic în România, care cântă numai vocal piese de jazz, pop, rock, unele compoziții ale mele, și care devine din ce în ce mai cunoscut și apreciat.

Cu Sarmalele Reci, anul acesta vrem să arătăm publicului cum sună acustic muzica aceasta frumoasă într-o serie de spectacole speciale. Încerc să-mi găsesc timp, resurse, fantezie și inspirație să finalizez un film cu totul deosebit la care lucrez din august 2010, ”Semințe pentru un nou Pămînt”, un film în care doresc să prezint publicului autohton și din alte părți ale lumii proiecte, inițiative, mici întreprinderi și  realizări culturale-spirituale ale unor colegi antroposofi dintr-o mare diversitate de domenii: agricultură bio-dinamică, euritmie, pedagogie Waldorf, gimnastică Bothmer, meditație antroposofică, consiliere biografică, pictură, medicină și terapii antroposofice, arhitectură organică antroposofică etc.

Dorm puțin, dar bine, fac în general lucruri care îmi plac, dar foarte puțin din cât aș dori să fac, uneori mă bucur de o masă gustoasă (și sănătoasă), deși mi se spune că mănînc cam puțin, călătoresc mult, dar nu atît cît mi-aș dori, și în ultima vreme îmi dau seama din ce în ce mai mult că știu foarte puțin și că posed și mai puțin …

 

12,702 total views, 2 views today

Post a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *