Pages Menu
Categories Menu

Posted by on Jul 9, 2014 in Story | 0 comments

INTERVIU. Aurora Liiceanu: “Oamenii sunt presați să creadă că sexul și sănătatea sunt îngredientele esențiale ale fericirii”

INTERVIU. Aurora Liiceanu: “Oamenii sunt presați să creadă că sexul și sănătatea sunt îngredientele esențiale ale fericirii”

Aurora Liiceanu. Fotografie din proiectul Feminine Archeology, semnat de Aurora Kiraly

Aurora Liiceanu. Fotografie din proiectul Feminine Archeology, semnat de Aurora Kiraly

Femeia, eterna poveste… O asemenea atenție nu pare să i se fi acordat bărbatului în cultura populară și nici dincolo de ea. Și, chiar dacă există streotipuri masculine, ele sunt palide şi lipsite de puterea celor feminine. N-­au devenit obsesii colective. Povestea pare să înceapă simplist. Să spunem că o englezoaică logodită cu un italian ar putea avea ceva probleme să priceapă cum se face că viitorul soț își petrece cam jumătate de zi vorbind cu maică-sa la telefon, asta înainte de a-și lua rufele într-un coș și, în loc să se oprească la spălătorie, se duce glonț tot la ea (desigur, în cazul în care a admis vreodată să se mute din casa părintească!).

Se va întoarce, la un moment dat, cu șosetele, chiloții și cearșafurile strălucitor de albe și călcate la dungă, cu un zâmbet larg și fluturând în mână, triumfător, un borcănel de sos de tomate. Se pare că bărbații italieni nu-și părăsesc mamele. Un studiu publicat de The Guardian în 2002 sugera că unul din trei italieni căsătoriţi îşi vedea mama zilnic şi şapte din zece italieni necăsătoriţI, cu vârsta de peste 35 de ani, trăiau împreună cu părinții. Într­-un număr din The Observer, 2006, jurnalista Barbara McMahon făcea, însă, o legătură între acest sindrom și creșterea numărului de divorțuri în Italia. Iar acest din urmă argument ar putea fi dovada că, de fapt, lumea se schimbă. Simțim hurducătura doar pentru că suntem foarte aproape de macaz.

Privind pe deasupra, am putea evoca pe nerăsuflate câteva observații la îndemână, cum ar fi, de pildă, faptul că sexul nu mai vinde, ba chiar pare să-și fi pierdut din vechea aroganță de imperativ absolut, irosindu-și în comic legendarul său potențial de marketing. Familiile arată atât de diferit încât conservatorii nici nu mai reușesc să le recunoască, femeile par a fi subiectul unei revoluții de mentalități, în timp ce bărbaților li s-a întunecat aura de semizei și par pierduți și confuzi într-un matriarhat de tip nou, pe care societatea îl protejează.

O intrigă veche...

O intrigă veche…

Citind studiul Aurorei Liiceanu, “Soacre și nurori”, recent publicat de Polirom, mi s-a părut că am putea vorbi chiar despre un fel de revanșă a stereotipurilor de gen: după o sută de ani de misoginism și obiectualizare sexuală a femeii, ne-am trezit în plin proces de reducere a bărbaților la o definiție pragmatică. Bărbații înseamnă bani. Mai ales într-un est care a început mai târziu, și poate tocmai de aceea mai dur, lecția societății de consum. Sau poate că meteahna e mai veche, dacă plecăm urechea la Boccaccio, care spunea, cândva, că femeile, „ca niște lupoaice zorite și înfometate, venite să pună mâna pe averea, pe bunurile și bogățiile soților lor… se ceartă necontenit… ținând­-o întreaga noapte în sfadă“.

De bună seamă că Boccacico trebuie să fi fost deziluzionat și de o indignare încrâncenată când a scris o asemenea grozăvie: „Femeia este un animal imperfect… niciun alt animal nu este mai puţin curat decât ea şi nici chiar porcul care se tăvăleşte în noroi nu ajunge la scârba ei…“). Dar la unele stereotipuri ne gândim, de fapt, mai degrabă cu nostalgie, ni se arată uneori cam așa, cam ca un film de Roberto Benigni… sau mai degrabă ca unul de Călin Peter Netzer, veți spune, dacă evocăm mitul mamelor poloneze, de pildă, poveste cu rădăcini în ideea autosacrificiului primei generații de evrei emigranți care, prin mame, și-au transferat aspirațiile de a se adapta și de a câștiga un statut respectabil, copiilor pe care îi creșteau.

Educația – vă sună cunoscut? – era îndreptată către obținerea unor poziții cât mai înalte în societate și a unui statut economic important. Cine și-ar fi imaginat că poți face o adevărată radiografie a unui timp, cu tot cu explicațiile secundei abia trecute, pornind de la o intrigă aparent fără miză: relația dintre soacre și nurori?

Fernandino Scianna

Fernandino Scianna

Veți recunoaște, poate, și cele două tipuri extreme de soacre italience: unele care refuză să îmbătrânească şi văd nurorile ca pe niște rivale şi altele care şi-­au dedicat viaţa familiei şi vor să fie recompensate pe viaţă pentru devotamentul lor. Acestea din urmă au grijă de copii, de nepoţii sau nepoatele lor, calcă rufe, spală rufe, sunt deci invazive, subminând auto­ritatea nurorilor şi comportându­-se ca şi cum ar fi la ele acasă. Dacă la început sunt mai discrete, „cu timpul ajutorul lor se extinde, ştiu totul în casa cuplului, caută în sertare, controlează, văd ce nu este călcat, monopolizează bucătăria, astfel că nurorile se simt străine în propria lor casă, pentru că soacra este mereu prezentă“.

Acestea toate sunt povești din copilărie și se transformă în poveștile din copilărie ale altora. Copilăria bântuie. Adulții, așa cum spunea Hanif Kureishi, sunt niște copii convalescenți.

Rep. Voi începe chiar cu una dintre întrebările care anunță tema celei mai recente dintre cărțile dvs. De ce pentru noră, soacra este un monstru, o scorpie, o viperă care muşcă atunci când ţi­e lumea mai dragă, o lupoaică în blană de miel, iar pentru soacră nora este o piţipoancă, „una“ care i­a păcălit fiul, care nu­l iubeşte şi care, când se mărită, se vede cu sacii în căruţă şi­-şi dă arama pe faţă? Pare o poveste de demult, având în vedere filosofiile contemporane care fie mizează pe întâlniri pilduitoare și pline de sens, fie mizează pe libertatea individuală, care îți permite să nu te expui unor relații toxice, oricare ar fi acelea. Credeți că există lucruri care țin de însăși natura umană și care întrețin acest război?

Aurora Liiceanu. Natura umană este foarte complexă. Mă refer la stările afective care compun o lume foarte variată. Oamenii pot fi altruiști, egoiști, invidioși sau generoși, pot fi loiali sau trădători și mincionoși și pot dezvolta atașamente, iubire sau ură și gelozie în relațiile cu cei apropiați. În ce privește relația soacră-noră, dușmănia are rădăcini tocmai în acest potențial emoțional al fiecăruia dintre cele două femei, mobilizat fiind de așteptările lor și de investiția afectivă a fiecăreia – diferită ca intensitate și istorie –în relația cu bărbatul, fiu și soț. Desigur, nu trebuie uitate și atitudinile legate de dimensiunea economică, de interese și de valorile fiecăreia. A iubi exprimă o trăire personală, de aceea fiecare iubește în felul lui, indiferent dacă ești mamă sau soție. Personalitatea fiecărui om se exprimă în felul în care iubește, așa cum atât de elegant a exprimat în scrierile sale Ortega y Gasset.

Fernandino Scianna

Fernandino Scianna

Rep. Spuneți, citând sociologii, că un matriarhat bizar se instalează insidios, susținut de societate. Complicitatea de sânge bate complicitatea de sex. După 17 ani de experiență în spațiul public și după ce am auzit, în toate modurile, o maximă în care nici nu cred prea mult, anume că sexul vinde (ceea ce presupune că există și o cerere supremă în acest sens) este pentru prima oară când ar putea veni vorba despre faptul că sexul nu este un imperativ absolut. Pentru prima data de la anii nebuni pe care îi descria Pascal Bruckner, bunăoară, în Noua dezordine amoroasă, o carte, care, ce-i drept, era în vogă în 1975. Credeți că se schimbă ceva? Și, dacă este așa, care credeți că ar fi mecanismele subtile ale acestei schimbări, așa cum rezultă din experiența dvs și din discuțiile pe care le-ați avut cu specialiști în domeniu?

Aurora Liiceanu. Ați citat o carte a lui Pascal Brucker din anii 1975. Recent, el a scris că sexualitatea și sănătatea sunt cele două dimensiuni majore ale fericirii, evident, în prezent. Prin mecanisme de contagiune socială, stimulate prin manipulări și marketing, oamenii sunt presați să creadă că sexul și sănătatea sunt îngredientele esențiale ale fericirii. De aceea, hipersexualizarea, promovată de media și obsesia sănătății – susținută de industria farmaceutică – se includ într-o metaobsesie – stilul de viață și hedonismul. Suntem mereu conectați la informații despre diferite teme: colesterolul, ouăle și mesajele contradictorii privind cum să fie mâncate, apa și hidratarea corpului etc., despre care primim mesaje contradictorii, incomplete, ambigue, confuze. Sexul, spune Hanif Kureishi, într-o minunată carte, tradusă la noi (Am ceva de spus), este „marketing de nișă în forma lui cea mai bună”. Libertatea sexuală a încurajat depărtarea de sentimente și asocierea între sex și performanță.

Rep. Într-un asemenea caz, o sugerați și dvs în cartea proaspăt lansată, bărbații ar avea o problemă de rol. Societatea nu mai susține tatăl, spuneți, natura a învins cultura. Ce înseamnă asta mai exact și, pentru că ați extins studiul în diverse culturi, cât de “global” este acest trend? Îmi imaginez că lucrurile stau foarte diferit în Vest, unde stereoptipruile legate de familie par să se fi diluat, în ciuda mediei și publicității care le susțin (sigur, e o simplă percepție, nu un studiu)…

Aurora Liiceanu. Da, societatea caută să repună tatăl în drepturi – concediul parental patern, custodia copilului, asistența la naștere etc. – fără prea mult succes. Femeile, prin emanciparea lor și susținerea socială ambiguă, de altfel, nu mai au mare nevoie de bărbați. Familia monoparentală, aproape exclusiv feminină, este sprijinită de societate. Desigur, banii contează. Bărbatului trebuie să-i iei banii, femeile nu prea mai au nevoie de protecția lor. Toate „divele” noastre și cam toate VIP-esele de carton din tabloide au făcut copii pentru asigurarea propriei siguranțe financiare, pentru că un copil făcut cu un bărbat bogat – fotbalist sau „om de afaceri” – aduce un dublu avantaj: scapi de bărbat, fiind o femeie liberă cât mai avantajos, dar rămâi cu bani de la el. Se poate numi acest lucru, oare, prostituție maternă? Compensațiile pe care trebuie să le plătești mai nou pentru părăsirea unei iubite nu prea au limite. Banii au devenit un substitut al dragostei.

Femeia... eterna poveste... / Bill Brandt

Femeia… eterna poveste… / Bill Brandt

Rep. Vorbiți în cartea dvs despre schimbarea altui set de stereotipuri, anume cele referitoare la mamă, cu cazul particular al mamelor de băieți. Care nici nu avea cum să nu se modifice, în contextul atâtor schimbări. Dacă ar fi să vă imaginați o utopie, cât de diminuat sau schimbat poate ajunge acest mit? Pentru că am citit în ultima vreme biografiile unor artiști cu opera șocante, cam toate erau explicate de biografi de relații ciudate în familii disfuncționale. În special cu mame ultra-protectoare în relație cu tați severi. Cât de mult adevăr credeți că este în idea că premisele vieților noastre sunt stabilite în copilărie? Și, ca să citez ceva ce am văzut cândva scris, admit că pe Facebook, până la ce vârstă putem da vina pe părinți pentru eșecurile noastre?

Aurora Liiceanu. Schimbarea streotipului de mamă de băiat este evidentă, se simte, dar este dificil de identificat în complexitatea percepției care duce la construcția unui stereotip, neneglijând rezistența streotipurilor. Accesul femeilor la finanțe a schimbat percepția mamelor de băieți asupra nurorilor, dar și cea a mamelor de fete asupra propriilor fiice. Desigur, există mame fericite, de fete și de băieți, deveniți adulți, dar și mame care nu realizează că sunt bone neplătite. Maternitatea este mult mediatizată și asociată cu imaginea pozitivă a feminității.

Prin contagiune socială, pe coperțile de revistă s-au perindat dive însărcinate,ținându-și triumfător mâinile pe rotunjimea burții, ca în minunatul tablou al lui Jan van Eyck, înfățișând pe Giovanni Arnolfini și pregnanta sa soție sau ducându-și „micuții” ca pe niște trofee. Maternitatea anunțată prin extensie – numită adopție – impresionează lumea, iar pozele cu persoane publice, actrițe, înconjurate de copii sunt o cale sigură către confecționarea imaginii. Să nu uităm că pionieră a fost Josephine Baker care a adoptat 12 copii de etnii și religii diferite, formând o familie pe care a numit-o „Tribul Curcubeu”, astfel că Angelina Jolie îi este doar o modestă urmașă. Aș dori să știu de ce nu a reușit sau ce s-a întâmplat cu dorința de adopție anunțată public de Mihaela Rădulescu după cumplitul cutremur din Indonezia din 2004.

Copilăria are astăzi un statut privilegiat, un prestigiu psihologic mare, în etiologia acceptată a unor comportamente antisociale ale adulților. În criminologie, orice cercetător a adoptat atitudinea “înapoi la copilărie” în efortul de a înțelege agresivitatea și criminalitatea adulților. Totuși, pe măsură ce un copil se maturizează, pe măsură ce operațiile lui mentale se dezvoltă, el devine responsabil de propriile lui acțiuni, căpătând discernământ. Nu poate fi învinuit un părinte dacă un adult care-i este copil, descendent, deci, greșește, decât parțial, prin felul în care l-a format atunci când acesta era un “aluat”. Însă, în anumite situații, tarele genetice fac dintr-un copil o victimă genetică.

Ferdinando Scianna

Ferdinando Scianna

Rep. Având în vedere tema generoasă a acestei cărți, această întrebare, oricât de naivă ar fi ea, nu putea lipsi. În contemporan, luând în calcul toate aceste modificări de mentalitate, care ar fi cea mai corectă relație între cei trei “actanți” ai acestei relații, nora, soțul și soacra?

Aurora Liiceanu. Relația corectă în triunghiul soacră-noră-soț ar beneficia de mult sprijin și avantaje dacă raportul de putere între cei trei ar fi mai echilibrat: socrul să fie mai participant, să nu lase totul în seama soției-soacră și fiul- soțul nurorii să fie mai ferm în stabilirea granițelor între rolurile noi care apar când o relație – legală sau consimțită – se construiește. Noile roluri sunt asumate de persoane cu un trecut, astfel că în identitatea fiecăruia trebuie să aibă loc o aliniere bună între “vechi și nou”, o strategie în care rațiunea să coexiste în bun echilibru cu emoția. Cum multă lume știe astăzi de inteligența emoțională, poate că ar aplica ceea ce spun psihologii.

4,434 total views, 1 views today

Post a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *