Pages Menu
Categories Menu

Posted by on Dec 10, 2014 in Povestiri la persoana intai | 0 comments

DEBUT. Simona Preda. Remember. Vara anului  ’90!….

DEBUT. Simona Preda. Remember. Vara anului ’90!….

Mila Kucher

Mila Kucher

De Simona Preda

…Și în timp ce într- o seara udam busuiocul (din balcon, evident) am auzit dintr-o mașină (din care, inevitabil ori se tânguie Salam ori face Velea vreun vibrato…) o melodie care m-a făcut să zâmbesc. Ei da, era „Un ’estate italiana” (interpretată de Gianna Nannini și Edoardo Bennato) – piesă care a ridicat tribunele în picioare în vara lui 90 la Coppa del Mondo!… recunosc, și-mi fac mea culpa, poate nu-mi amintesc cu detalii  gloria echipei Camerun în fața Argentinei în meciul de deschidere – însă magia s-a produs și mi se succedau în minte fel de fel de imagini ale unei veri superbe cu oameni fericiți care cântau și dansau chiar și într-un oraș de provincie.

După mai bine de douăzeci și cinci de ani, mă gândesc care au fost ingredientele, ce a contribuit la acea euforie la acea beatitudine… cu siguranță a fost în primul rând sentimentul libertății, conjugat cu posibilitatea alegerilor, chiar și electorale, a spargerii mitului de cetate asediată, a mândriei naționale…sunt trăiri a căror valoare intrinsecă n-o mai percepem astăzi la fel, atunci erau cuceriri, acum sunt banalități… Personal am traversat vara lui 90 cu zâmbetul pe buze, și parcă tot anul a stat sub semnul senzaționalului.

Percepusem din comunism atât cât s-a putut la vârsta mea, știam că fac parte dintr-un sistem sine qua non, intuiam că îți este trasat de către partid un cursus honorum până în cele mai mici detalii, că imprevizibilul nu prea reușea să demoralizeze propaganda și aparatul de stat, că eram pionier și aveam să fiu (indubitabil) utecist și apoi om al muncii și (categoric) mamă…și etapele și stările și viața și toate se desfășurau după programe, regulamente, ordine și mai sus decrete, ședințe, stenograme, etc….. Dar a venit anul 90!..Și cum să nu îl percepi cu toată ființa după privațiunile și previzibilitatea comunismului! Anul 90 avea culoare! Până atunci totul (chiar și pe ecranul televizorului) era gri! Anul 90 avea o melodie! Și nu patriotică! (exceptând poate „Deșteaptă-te române”, care ar trebui să miște orice conațional de bună credință!) Anul 90 avea savoare! Și îmi amintesc o întreagă gamă ce se conjuga în cele mai trăsnite dulciuri și arome! Avea chiar și parfum și sex appeal! Oamenii zâmbeau!

Alex Howitt

Alex Howitt

Începând chiar cu primii ghiocei mi-amintesc reperele care mi-au lăsat amintiri: vocea Margaretei Nistor mi-era una dintre cele familiare, ne cumpăram gumă Turbo și Fifa (pai lamele de Tippi Tip aruncate de polonezi din rulote albe erau desuete…), dirigu nu ne mai dicta informare politică (o chestiune constantă și sâcâitoare care îți amorțea mâna), nu te mai obliga nimeni să îți faci codițe, ne dădeam cu un deodorant numit Impulse  (care avea pe el o imagine cu o tânără tare dezinhibată pentru percepțiile noastre de atunci), ba chiar mă înamorasem de un coleg de clasă (și dat fiind că eram slabă, mioapă și tocilară evident că mă ignora complet). Ei da, și toate pe ritmuri noi, de la Roxette la Milli Vanilly – emise de casetofoane procurate fie de la turci, fie din consignație.

Se instalase trepat ideea de modă – adică ne (re)racordam la ce se purta în occident… și lucrurile începuseră bine (spuneau gurile rele, cu ciorapi de mătase cu dungă – detalii care mie evident îmi scăpau la doisprezece ani), însă occidentul „acela cosmopolit și burgez, cu inechitate socială și șomeri” – așa cum fusesem obișnuită să calific – îmi aducea, via Turcia, tricouri „cauciucate” și adidași cu șireturi fosforescente. Și blugii „prespălați”. Apoi cei elastici. O nebunie!…Și repetitiv adaug, și lumea zâmbea!

Mi-amintesc și primele reclame…neinspirate și ciudate, dar așa cum au fost, le țin minte. Era una dintre ele la pungi de gheață cu o tânără brunetă și seminudă care se întindea pe un șezlong cu un cocktail în mână. Păi  brunete mai văzusem, dar ideea de cocktail spărgea de-a dreptul tiparele! (Titan Ice, parcă se numea produsul)..apoi reclama la celebrul birou Minolta, gândit pentru „oamenii care aveau idei”- nu mai știu exact la ce se făcea publicitate în acest spot, apoi la produsele Ana Electronics, la spințarul parfum Body Mist (din slogan ți se specifica faptul că este gândit de un stilist – termen nou atunci într-o Românie care abia își făcea alegerile), pantofii cu aer celebru Gregorio Rizo, etc…Și da, televizoarele color, păi câți nu ne amintim de acel verde al gazonului de la campionat de fotbal! Până și bunica mea se uita de dragul culorilor!…și emisiunile, păi nu-i așa că vă e familiară și zbenguiala lui Brenciu?…când începea (duminica) Robingo și Sclava Isaura era liniște în fața blocului preț de două ore…și mai erau niște seriale la care se uita mama de genul „Ema Hart” ( cu o tipă care reușea o carieră într-o lume bancară, plină de bărbați misogini), „Pasărea spin”(ceva cu un preot care se cam îndrăgostise), „Întoarcere la Eden” ( și le familiariza pe românce cu ideea de operație estetică întrucât protagonista- mușcată fiind de un crocodil- se întorsese la iubitul trădător sub alt chip), și da, cum era să uit, celebra „Familie Guldenburg”…care aducea în prim plan ideea economiei de piață, păi părea o chestie fantastică (mai ales pentru românii care o cumpărau cu prețul unor cozi imense) să ai în proprietate o fabrică de bere!….plus o întreagă gamă de tipologii și personaje  inedite la acea vreme tuturor!…un caleidoscop pestriț și sonor, în care lumea (pentru prima dată) ieșea la grătar, dansa, juca wist până târziu în noapte, bea fie Tropikana fie Rio Cola (și n-avea nimeni legi pentru E –uri sau coloranți), dominat spre vară de ritmurile melodiei „Dansado lambada”….a, și mi-am amintit și pastelate lichioruri Dolce Vita de…kiwi, curacao, avocado – fructe pe care le văzusem până atunci doar în imagini.

Era și efervescență electorală – pe lângă imaginea unui Iliescu negrizonat (culmea, la fel de coerent și astăzi în discurs politic) personaj într-o anumită măsură familiar ca atitudine și gestică pe scena politică, au mai apărut rebelul Roman, tânăr și extrem de implicat (cu mare priză la partea feminină care până atunci visase poate doar la Delon), și două figuri pe care le-am reținut pentru că spărgeau tiparele. Unul cu un aer fin aristocrat, cu o dicție și o logică aparte pentru peisajul politic (și mai ales cu o poziție degajată – păi ce lider mai vorbise românilor degajat dintr-un fotoliu, stând picior peste picior și cu papion la gât – și culmea le mai vorbea despre bănci, finanțe, capital, piață, etc) și unul cu o atitudine ceva mai burgheză, cu un costul gri-dungat cu ștaif, și ceva mai multă răceală în voce și privire (păi cum să prindă un asemenea ne-charismatic la un popor obișnuit să își sărute președintele)…

Cât despre mine, pe atunci, participam activ la tot acest spectacol – mă încântau culorile, savorile, sunetele  libertății pentru că, în fond, reprezentau marele câștig al democrației. Trecusem în mod firesc de la Constantin Chiriță la Jules Verne. M-au dus ai mei pe litoral, cu un tren în care toată lumea fuma Kent, acolo am auzit că la terasa „Vraja Mării” din Eforie Nord noaptea se făcea striptease, că îți poți cumpăra blugi și sutiene  chiar de pe plajă – în fine, pe litoral te aștepta (dacă erai tânăr și pregătit) o față a României cam nudă și extrem de provocatoare. Păi cu siguranță nu ați uitat posterele cu Sabrina? – și nu zâmbetul ei era centru atenției. Var-mea îi scria lui Michael. Și culmea, primea răspuns. Un răspuns. Nașa mea creștea la țară un porc. Și-avea de gând să-l taie de Crăciun. Era un moment al tuturor posibilităților. Unchiul meu, după ce își obținuse permisul de șofer, citea nestingherit Sandra Brown….și repet, lumea zâmbea!…și de fapt, asta vroiam să va întreb, voi cum ați petrecut în vara lui 90?

Simona Preda

Simona Preda

Simona Preda este publicist și doctor în istorie. A publicat deja o carte Patrie română, țară de eroi!”, Curtea Veche Publishing, 2014 (prefață de Vladimir Tismăneanu).

Astăzi debutează cu ficțiune – o povestire care mizează pe simplitate și pe detaliul rememorării.

2,938 total views, 2 views today

Post a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *