Pages Menu
Categories Menu

Posted by on Jul 15, 2014 in Arts | 0 comments

Damien Hirst. Un rechin în formol. Dar șapte?

Damien Hirst. Un rechin în formol. Dar șapte?

Tablou din fluturi uscați. "Damien Hirst- End of an Era". La Gagosian Gallery

Tablou din fluturi uscați. “Damien Hirst- End of an Era”. La Gagosian Gallery

Damien Hirst este, așadar, tipul care a băgat un rechin în formol, a decis că asta ar fi o lucrare de artă și apoi a intitulat-o, mai mult decât pompos, The Phisycal Impossibility of Death in the Mind of Someone Living (Dar ce te poți aștepta de la unul a cărui autobiografie se numește “I Want To Spend the Rest of My Life Everywhere, with Everyone, One to One, Always, Forever, Now”!?).

Povestea cu rechinul împăiat este, desigur, o mică punere în scenă absolut necesară pentru cineva care ar fi dorit să vândă  un angrenaj oarecare cu câteva milioane de dolari. Bun. Și ce? După “moartea esteticului”, teoretizată de mulți și deplânsă de mulți alții, oricum a fost ceva haos prin galerii, pământ și feliuțe de pâine prin instalații în underground, țevi ruginite, pachete de țigări transformate în statementuri… Care ar fi problema cu un rechin mort? Dar șapte? De cei șapte rechini în formol – cu titlul The Seven Deadly Sins – ați auzit?

Celebrul rechin în formol. Probabil cea mai controversată lucrare de artă a tuturor timpurilor

Celebrul rechin în formol. Probabil cea mai controversată lucrare de artă a tuturor timpurilor

Până și maică-sa îl considera un tip morbid, amintindu-și că în copilărie Damian pierdea ore în șir holbându-se la ilustrațiile cărților de anatomie, de unde-l interesau cu precădere pozele cu răni sau formațiuni patologice. Deși tocmai în efortul ei de a-l iniția pe drumul religiei găsesc unii critici rădăcinile chestionărilor lui obsesive cu privire la viață și moarte… Pentru că despre asta pare a fi vorba, despre moarte, desigur, într-o lume a valorilor șocante și într-un context amator de stupoare culturală. Dincolo de asta, restul rămâne o simplă demonstrație de exhibiționism monden, un concept artistic perfect steril, justificat insistent și abuziv prin tehnici de marketing.

Cam aceasta ar fi cea mai populară definiție a lui Damien Hirst, probabil, cel mai controversat artist de succes al momentului – desigur, dacă judecăm succesul în funcție de câtă atenție primește creatorul din partea criticii și cât de mult reușește să vândă după asta. Posibil ca Damien Hirst să fie și cel mai răbdător dintre artiștii de mare avengură contemporani, o spun gândind la interminabilele ecouri pe care le-a avut acest faimos rechin în formol pe care Hirst i l-a vândut, în 1991, lui Charles Saatchi. O lucrare a cărei popularitate tot crește, la concurență cu oaia “artificată” în exact aceleași condiții, vaca disecată (expusă, altminteri, la Bienala de la Veneția în 1993!) sau fluturii care numai prin moarte și-ar fi putut păstra frumusețea.

Ca să nu mai vorbim de lucrarea “Two Fucking and Two Watching”, prezentând două animale împerechindu-se (nu vrem să știm câtă interactivitate presupunea cel de-al doilea termen al acestui titlu!), operă interzisă la New York de autoritățile sanitare americane care, potrivit motivării scrise a acestei restricții, s-au temut că “vor exista prea mulți vizitatori care vor ieși vomitând de la expoziție”. O grămadă de prostii, artă repetitivă și inutilă – titra critica mondială în urmă cu un an, când celebra Tate Modern a găzduit o retrospectivă Hirst, probabil cea mai criticată expoziție din acest secol, dar, fără îndoială, și unul dintre cele mai populare evenimente de gen organizate vreodată în istoria artei.

Fluturii lui Hirst

Fluturii lui Hirst

Opinia publică s-a sufocat de indignare și, cu această ocazie, era cât pe ce să și constituie ad-hoc clubul “Arta modernă este de rahat”, cu o impresionantă platformă-program scrisă pe te miri unde, preponderent în cartea de oaspeți. Reprezentanții Tate anunțau că s-au văzut nevoiți să gestioneze un incredibil val de plângeri veninoase și virulente venite din partea publicului, care acuza una dintre cele mai prestigioase galerii ale lumii că irosește banii publici pentru a expune obiecte aproape universal considerate urâte, lucrări care insultă inteligența celorlalți și care, până la urmă, chiar nu demonstrează nimic.

“La intrarea în expoziție am văzut două containere. Pe unul scria gunoi reciclabil, iar pe celălalt – gunoi obișnuit. Ne-ați putea spune în care dintre cele două va fi depozitată opera lui Damien Hirst după ce această expoziție va fi închisă?”, întreba, acid, unul dintre vizitatorii ultragiați. Pentru că retrospectiva a inclus și celebrele lucrări cu rechini, oi sau fluturi, corului criticilor li s-au adăugat și vocile iubitorilor de animale, care au cerut, vehement și imperativ, intervenția asociațiilor de protecție.

“Am fost șocat de adevărata cameră de tortură pentru fluturi, care au fost lăsați să moară și să se usuce pe o podea. Sunt revoltat că în Marea Britanie a zilelor noastre mai este tolerat un asemenea show”, spunea un alt critic. (Dacă ar fi știut că Alexander McQueen tocmai l-a angajat pe Hirst pentru a realiza 30 de eșarfe, în serie limitată, având ca imprimeu, pe lângă deja faimoasele cranii, și aceste insecte devenite iconice. PS – Da, da, Alexander McQueen este creatorul care, pe lângă multe lucruri admirabile, a lansat și impus și o oroare absolută: anume eșarfele cu cranii imprimate. Accesorii cu care, pe ici, pe colo, i-am văzut când pe Keith Richards, când pe Yoko Ono…).

Alexander McQueen anunță creațiile Damien Hirst

Alexander McQueen anunță creațiile Damien Hirst

Revenind la Hirst, după retrospectiva de la Tate, oamenii au fost furioși și revoltați. Revoltați, ce-i drept, dar mai bine de jumătate de milion – ar spune Hirst, cifră amețitoare care pare a demonstra justețea argumentelor invocate de Tate: Damien Hirst este văzut ca unul dintre cei mai importanți artiști ai generației sale.

Și unul dintre cei mai excentrici, de asemenea! Și nu, nu numai pentru că declara cândva că atacul de la 9/11 este o operă de artă în sine, concepută pentru a avea impact de masă, cu o audiență pe care niciun alt performance artistic nu l-a avut vreodată în Statele Unite și tocmai de aceea admirabilă. (Sigur, o săptămână mai târziu, Hirst le cerea scuze victimelor acestui atentat pentru cuvintele sale nesăbuite!). Este excentric și pentru că zilele trecute a anunțat că ține morțiș să-și distrugă o lucrare, decizie care a creat ceva valuri în lumea artei mondiale, plus un fluviu de povești în presa internațională.

Este vorba de Bombay Mix, o pictură executată în 1988 direct pe peretele unei case din cartierul londonez Fulham. Pe vremea în care a fost realizată această lucrare, casa era locuită de John Ritblat, un tycoon imobiliar britanic, cunoscut colecționar de artă, care i-a comandat lui Hirst “ceva frumos”, pentru a-i face un insolit cadou fiului său, Jamie, de ziua lui. Dar timpul schimbă adresele, nu-i așa, prin urmare, într-o bună zi a anului 2005, casa, cu tot cu lucrare, a fost cumpărată de familia Jess și Roger Simpson, pentru suma de 471.000 de lire sterline.

Pentru că nu erau mari amatori de artă conceptuală contemporană și cu atât mai puțin ar fi putut tolera un Hirst original pe pereți, cei doi au angajat un specialist care să mute pictura de pe zid pe un cadru de aluminiu, după care au solicitat un certificat de autentificare de la compania lui Damien Hirst, Science Ltd. De bună seama pentru că aveau intenția de a vinde lucrarea proaspăt descarcerată din perete. A ieșit o altă controversă, de data asta cu privire la dreptul de proprietate, iar Hirst a cerut ca lucrarea să-i fie returnată pentru a o distruge. Până la rezolvarea litigiului, lucrarea a primit azil în depozitul unui galerist din Londra, Lamberty Antiques.

O lucrare vândută cu 50 de milioane de lire sterline: Hirst - For The Love of God

O lucrare vândută cu 50 de milioane de lire sterline: Hirst – For The Love of God

Din seria superlativelor stabilite, cu sau fără voie, de Damien Hirst ar trebui menționat și faptul că este considerat unul dintre cei mai bogați artiști în viață din Marea Britanie. Celebrul său craniu încrustat cu diamante, o lucrare intitulată “For the Love of God” și realizată în 2007, a fost vândut cu 50 de milioane de lire unui colecționar privat. Cu puțin înainte de această faimoasă tranzacție, presa internațională evalua averea artistului la un total de 388 de milioane de dolari, o cifră despre care cunoscătorii spuneau că ar fi cel puțin de două ori mai mare, considerând că artistul conduce o adevărată rețea de studiouri și are nenumărați asistenți care produc lucrări pe bandă rulantă, pe care le vinde mai ales privat, prin tranzacții confidențiale.

Se presupune că a produs cel puțin 200 de picturi cu fluturi doar în 2007, pe care le-a vândut cu milioane de dolari. Una dintre aceste pânze, realizată în 2001, a fost vândută cu 2,3 milioane de dolari în 2007, la New York. De asemenea, experții de pe piața de artă cred că Hirst a produs și nenumărate ediții ale celebrelor sale lucrări cu animale în formaldehide – ciudat, presa internațională le numește sculpturi! – dintre care una, de data aceasta cu șapte rechini, intitulată The Seven Deadly Sins, a fost vândută în Paris cu 35 de milioane de dolari.

Să nu uităm că este singurul artist care a reușit să-și vândă o întreagă expoziție (Beautiful Inside My Head Forever), la o licitație organizată în 2008 de Sotheby, cu un preț care a depășit orice posibilă estimare: 198 de milioane de dolari! La retrospectiva pe care a avut-o în 2012 în Quatar, șeicii au fost, probabil, total umiliți să afle că artistul are în conturi cel puțin un miliard și asta fără să miroasă a benzină. Doar a formol – ar spune cârcotașii. Este vorba de un fel de comerț foarte rentabil cu ideea de moarte, ar adăuga și teoreticienii, evocând celebra dihotomie Eros și Thanatos: dorință și forță de viață susținută din conturi generoase, versus moarte și mortalitate în arta conceptuală a lui Hirst.

Damien Hirst, fotografiat în fața lucrării The Importance of Elsewhere - The Kingdom of Heaven

Damien Hirst, fotografiat în fața lucrării The Importance of Elsewhere – The Kingdom of Heaven

Am citit cea mai impresionantă pledoarie pentru opera lui Damien Hirst într-un studiu al scriitoarei Claudiei Moscovici, care a predat până de curând filosofie, literatură şi istoria artei la Boston University şi la University of Michigan: Argumentul e simplu. Damien Hirst a reușit imposibilul, anume să țină arta pe primele pagini ale ziarelor în epoca MacDonaldizării societății! “Atenția publicului este tot mai mult atrasă de ultimele intrigi ale familiei Kardashian, de ultimele trenduri în modă sau la pantofi, de cele mai simpatice poșete, ultimele despărțiri și scandaluri de la Hollywood, de cele mai suculente scandaluri sexuale din lumea politică și – să nu uităm – de nunțile regale”, spune Claudia Moscovici.

“În acest context, nu numai arta, dar și politica riscă să treacă într-o zonă marginală. Așa cum poate vă amintiți dintr-un trecut nu tocmai îndepărtat, orice ziar important obișnuia să aibă corespondenți în străinătate. Acum asistăm la un fel de proliferare a editorilor din zona de divertisment, a blogurilor care au înlocuit, în mare parte, corespondenții străini. În Statele Unite, știrile internaționale se referă, din păcate, aproape exclusiv la politica externă a Americii. Trebuie să săpăm destul de adânc, ca americani, pentru a afla ce se întâmplă în restul lumii, povești care să nu se refere la profilurile celebrităților, la războaiele pe care le-am startat, la scandalurile politice sau la dezastrele naturale.

Dacă politica internațională a devenit mai puțin relevantă când vine vorba de vânzarea ziarelor decât noul inel de logodnă al lui Kim Kardashian, vă imaginați că lumea artei a rămas încă și mai mult în urmă. Numărul editorilor de divertisment și al blogurilor tematice este în creștere, în timp ce numărul criticilor respectabili de artă este în scădere. De altfel, arta și cărțile de critică au fost înghițite de rubrica generală “Arts and Entertainment” (Arte și Divertisment), care, în cea mai mare parte, se concentrează pe cele mai bine vândute filme sau cărți. În acest context, dacă artiștii nu crează ceva foarte “entertaining”, șocant sau provocator pentru a atrage atenția criticilor de “art and entertainment” și, mult mai important, a publicului în general, lumea artei ar putea să se estompeze în contextul cultural general, ca o iederă timidă”.

Protest la Stuckism International Gallery: rechinii împăiați nu sunt artă!

Protest la Stuckism International Gallery: rechinii împăiați nu sunt artă!

Oricât de multă furie ar aduna asupra sa, trebuie să admitem că Hirst a concentrat atenția presei, atât în mod pozitiv. Elita critică și artistică îl consideră unul dintre cei mai inovativi artiști neo-conceptuali ai timpurilor noastre, o onoare cu adverărat destul de mare, dat fiind că arta conceptuală a dominat cea de-a doua parte a secolului XX și continuă să fie populară în ochii criticii până astăzi. Mare parte din arta lui Damien Hirst evocă explicit conceptul (și realitatea) morții. Dar ce este așa artistic într-un rechin împăiat? – am ajunge, destul de rapid, la culmea banalului, o temă care a fost dezbătută inutil în ultima sută de ani și tocmai de aceea a devenit așa, un fel de ocupație facilă pentru novici.

Ar avea rost să repunem pe tapet interminabila, epuizanta și aparent inutila întrebare “ce este arta?” doar de dragul lui Arthur Danto, critic și filosof care explică avântul artei conceptuale urmărind niște artiști la îndemână într-un asemenea context, Marcel Duchamp și Andy Warhol. Doi artiști care au contribuit în modul cel mai grăitor la devenirea artei către ceea ce este ea astăzi: estetică în ideile critice și reflexive pe care le ridică, mai degrabă decât în modul în care reprezintă obiectele.

Pisoarul lui Duchamp și cutiile Brillo ale lui Warhol, spune Danto, nu sunt artistice în materialitatea lor. Nu există nimic intrinsec în aceste obiecte care să le facă diferite de banalele obiecte de uz casnic. Calitățile lor estetice, sugerează Danto, constau în felul în care aceste obiecte ne fac să chestionăm, într-un mod nou și provocator, natura și existența artei. Fără îndoială, tradiția platonică milenară a înțelegerii artei drept un fel de mimetism sau imitare a realității s-a sfârșit o dată cu aceste instalții de obiecte pop art. De asemenea s-a sfârșit și la fel de vechea tradiție inițiată grandios de Platon și resuscitată de romantism, care definea arta drept o forță specială, aproape demonică, care inspiră pentru crearea unor obiecte frumoase. În sfârșit, dar nu în cele din urmă, citindu-l pe Danto avem impresia că noțiunea de creativitate și originalitate – apărată de scriitorul francez Emile Zola în pledoaria sa pentru Manet – a fost împinsă la extrem de Duchamp, Warhol sau, mai recent, de însuși Hirst.

Găsiți aici povestea (aproape) completă a pisoarului lui Duchamp, un obiect care a provocat o degringoladă de o sută de ani în artă.

Citiți și alte povești amuzante despre câteva exagerări pe acest concept.

Pictură semnată Damien Hirst. Three Parrots with Guitar and Jug (2010-2012)

Pictură semnată Damien Hirst. Three Parrots with Guitar and Jug (2010-2012)

Damien Hirst s-a născut în Bristol și a copilărit în Leeds. Tatăl său, un mecanic autor, a părăsit familia pe când Damien avea doar 12 ani, moment în care mama, funcționar public și catolică practicantă, a pierdut controlul asupra fiului său. Pentru că tânărul fusese deja arestat de vreo două ori pentru furt, mama disperată i-a rupt pantalonii de piele și i-a făcut țăndări vinilul cu Sex Pistols, după care a încercat să îl încurajeze să-și consume furia ceva mai constructiv, de pildă studiind artele. Și cam acesta a fost singurul ei succes educațional, așa cum avea să admită Damien Hirst ceva mai târziu.

A studiat artele frumoase la Goldsmith, Universitatea din Londra, perioadă în care a dat dovadă de multă creativitate, talent și inițiativă, astfel încât a obținut mai multe burse și finanțări de la diverse instituții, cum ar fi autoritățile portuare din Londra. Mai târziu avea să se împrietenească cu câțiva colecționari cu multă forță, capabili să-i susțină cariera artistică, cum ar fi însuși Charles Saatchi (fondator, alături de fratele său, al celebrei agenții Saatchi&Saatchi), istoricul și curatorul Norman Rosenthal (în prezent parte din board-ul companiei English National Ballet) sau Nicholas Serota, directorul muzeului Tate.

Au urmat o mulțime de expoziții de grup sau individuale. Pentru că inițiații în arte știu totul, dar absolut totul despre Damien Hirst, vom evoca, la repezeală, câteva lucrări din palmaresul artistului, începând cu faimoasa “The Physical Impossibility of Death in the Mind of Someone Living” (Imposibilitatea fizică a morții în mintea celui care trăiește) prezintă un rechin uriaș într-un acvariu. Rechinul este real, păstrat in formalehidă. Lucrarea a fost creată în 1991, cumpărată de Charles Saatchi și apoi oferită înapoi artistului în 2006, când originalul începuse să putrezească. Lucrările controversate ale lui Hirst includ animale moarte și disecate, o vacă și o oaie de asemenea conservate în formol (“Away from the Flock”) sau celebra “In and Out of Love”, făcut din fluturi frumoși și delicați, a căror frumusețe este conservată prin moarte în artă. În 1995 a câștigat trofeul Turner.

Pictură semnată de damien Hirst. Two Parrots with Grotesque Baby (2010)

Pictură semnată de damien Hirst. Two Parrots with Grotesque Baby (2010)

2,538 total views, 1 views today

Post a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *