Pages Menu
Categories Menu

Posted by on Jul 3, 2014 in Story | 0 comments

Absurd de avangardă la Craiova! Voi, în locul meu, ce-ați fi făcut?

Absurd de avangardă la Craiova! Voi, în locul meu, ce-ați fi făcut?

Fotoreportajul care însoțește acest material este semnat de Mihaela Ghiță, pentru Studio Narcis

Foto Mihaela Ghiță/Studio Narcis

Foto Mihaela Ghiță/Studio Narcis

În loc să-ți cheltuieşti toți banii pe spirtoase, nu mai bine cumperi bilete la câte-un spectacol interesant? Știi ceva despre noul teatru de avangardă, cel despre care se vorbește atâta? Ai fost la piesele lui Ionesco? Nu, veți răspunde, exact ca personajul lui Ionesco, n-am fost, doar am auzit de ele! Ei bine, chiar în momentul în care auzeam aceste replici (desigur, formulate chiar în aceste cuvinte!) se juca una și, exact cum ne-a prevenit din timp autorul, nu puteam lăsa să scape prilejul. Dar ce se mai poate spune despre Rinocerii după 55 de ani de montări care mai de care, minimaliste, fantasmagorice, gradioase, seci, mai absurde decât însuși teatrul absurd?

Marile speranțe (sau pretenții?) au fost dublate de marile cronici privind parcursul lui Wilson din ultimii ani, din ultimele luni și, mai ales, din ultimele zile. De înțeles, în sensul imediat, frust, nu aveam prea mari așteptări, ne prevenise regizorul că  goana asta după sensuri, intenții și premeditări este complet depășită și fără rost. “Mare parte din teatrul care se face azi îmi amintește de televiziune”, spunea Robert Wilson, probabil cel mai important regizor avangardist contemporan, care a fost aplaudat aseară, la Craiova, cu o montare insolită a piesei Rinocerii. Insolită raportat la istoricul acestui spectacol, și aproape manieristă dacă ne referim la Wilson.

“În spectacolele de azi ai la dispoziție două-trei secunde pentru a înțelege mesajul, iar spectacolul te hărțuiește: “Înțelegi ce vreau să spun?”, “Înțelegi ce vreau să spun?”, “Înțelegi ce vreau să spun?”… După o vreme, chiar începi să nu mai înțelegi deloc. “Într-un spectacol ca ‘Einstein on the Beach’, de pildă, nu e nimic de înțeles. Suntem mereu speriați să nu pierdem publicul. Lasa publicul în pace. Lasă-i să experimenteze”, spunea Wilson.

O dată însușită cheia de pricepere, experimentul era la un singur pas distanță. De pierdut nu era cazul, de vreme ce regizorul american este atât de atent la detalii încât, chiar dacă riști să pierzi întregul, rămâi agățat într-un strat de mesaj. Cel mai probabil în cel vizual. Se spune că Robert Wilson are o proastă relație cu limbajul și, din această perspectivă, textul lui Eugene Ionesco, Rinocerii, ar putea fi din cale afară de ofertant, mai ales dacă-ți vine ideea să amesteci, pe alocuri, cuvintele – până când valoarea lor devine egală cu cea a sunetelor – sau dacă ai avea chef să repeți în buclă fraze întregi, ca un vinil zgâriat. Sigur că într-o asemenea situație prea puțin mai contează cine rostește replicile și de câte ori, dacă este Jean sau Berenger, suava domnișoară Daisy sau pur și simplul corul de capete înrădăcinate în podea.

Nimeni nu vorbește prea coerent, cu excepția unui misterios povestitor, care mai degrabă complică și mai mult lucrurile, de vreme ce stilul său așezat și sfătos e doar o aparență. O primă posibilitate: o pisică ar putea să aibă patru labe și cealaltă două… Logic că, la un asemenea număr de picioare, este la fel de probabil ca o pisică să aibă cinci lăbuțe și cealaltă numai una. Lucrurile astea sunt chiar ușor de înțeles, mai ales dacă depui un minim efort să-ți folosești mintea. Pe care o antrenezi destul de simplu, chiar noi eram la un curs în acest sens: citești câteva reviste literare, mergi la conferințe, vizitezi muzee – asta te scoate din angoase, plus că în patru săptămâni devii un om cult. Cuvintele ajung să se amestece și mai tare, pornind de pe scenă până sus, pe pereți, unde chiar se pierd unele în altele, se suprapun, devin fără sens, ilizibile, de neînțeles.

Sigur, probabil că nu e tocmai rezonabil să vorbești de manierism de vreme ce n-ai văzut zece-douăzeci dintre spectacolele sale (altfel decât pe youtube!), vom spune, deci, că de bună seamă Robert Wilson s-a citat insistent pe sine însuți cu majoritatea simbolurilor, de la becurile care coboară în scenă, exact ca în Peter Pan, de exemplu, până la cromatica întunecată din mai toate spectacolele – (vom evoca aici, doar de dragul unui citat în citat, doar că scenografia arată la fel în Orfeu sau Viața și moartea Marinei Abramovici). S-ar putea spune că echipa de actori ai Teatrului Marin Sorescu din Craiova a fost extraordinară, dar exact când să rostești asta devine clar că Wilson depersonalizează actorii, care devin purtători de mesaj sau elemente de decor, un fel de umerașe pe care regizorul așează idei. Cu fețe de clovni, exact ca în restul spectacolelor sale.

Până să ne deprindem a înceta să ne întrebăm de sensuri, restul lumii oricum se transformase. Deveniseră cu toții rinoceri, animale care se înghesuiau unele în altele, mugeau din boxe sau zburdau pe pereți, printre copacii doborâți de pădurari unul câte unul.

Sigur, toată lumea era în această situație, în afară de mine. Pentru că, nu-i așa, nu mă las eu bătut cu una, cu două. Nu mă înfrângeţi voi pe mine. Te uiți în jur: oare sunt reversibile mutaţiile? Cum ai putea vorbi cu rinocerii? Oricum, mai întâi că, pentru a-i convinge, ar trebui să le vorbești. Iar ca să le pot vorbi, ar trebui să înveţi limba lor. Sau ei s-o înveţe pe-a ta? Dar tu ce limbă vorbești? Franceza? Sigur, putem s-o numim și franceză, nimeni nu poate să conteste, de vreme ce ești singurul care-o vorbeşte. Sau, cine știe, poate că, aşa cum spunea Daisy, ei, rinocerii, au dreptate….

PS – Aș scrie că trebuie să vedeți neapărat acest spectacol, doar că, după această aplaudată premieră, Teatrul “Marin Sorescu” din Craiova a intrat în vacanță. Deși calculele au fost, probabil, de ordin pragmatic, ne place să înțelegem decizia drept parte din acest performance 🙂

Citiți și un portret al unui regizor genial: Robert Wilson

Citiți și un interviu interesant cu Robert Wilson

"Bună dimineața! Ah, cămașa dumneavostră! Nu îmi place să aștept! Bună dimineața!" / foto Mihaela Ghiță

“Bună dimineața! Ah, cămașa dumneavostră! Nu îmi place să aștept! Bună dimineața!” / foto Mihaela Ghiță

"Vinuri cu denumire controlată. Ah, este soțul meu! Este soțul meu!"

“Vinuri cu denumire controlată. Ah, este soțul meu! Este soțul meu!”

La ridicarea cortinei, scena va fi traversată în tăcere de o femeie care ţine sub un braţ un coş de piaţă gol, iar sub celălalt - o pisică. - scrie Ionesco

La ridicarea cortinei, scena va fi traversată în tăcere de o femeie care ţine sub un braţ un coş de piaţă gol, iar sub celălalt – o pisică. – scrie Ionesco

Din dreapta apare Jean: în acelaşi timp, din stînga apare Berenger. Jean e îmbrăcat foarte îngrijit: costum maro, cravată roşie, guler detaşabil scrobit, pălărie maro...

Din dreapta apare Jean: în acelaşi timp, din stînga apare Berenger. Jean e îmbrăcat foarte îngrijit: costum maro, cravată roşie, guler detaşabil scrobit, pălărie maro…

...si alți trecători prin piața centrală a micului orășel de provincie....

…si alți trecători prin piața centrală a micului orășel de provincie….

...... suava domnișoară Daisy....

…… suava domnișoară Daisy….

Cam ăștia's toți. Cer albastru, lumină crudă, ziduri foarte albe. E vară, duminică, aproape de amiază. - zicea ionesco :)

Cam ăștia’s toți. Cer albastru, lumină crudă, ziduri foarte albe. E vară, duminică, aproape de amiază. – zicea Ionesco 🙂

De vreme ce oamenii s-au așezat la mese, prin localuri, apare și chelnerița. Poate și logicianul...

De vreme ce oamenii s-au așezat la mese, prin localuri, apare și chelnerița. Poate și logicianul…

Peisaj obișnuit wilsonian. Becurile curg din tavan, lumea e geometrică, descrisă în pătrate și dreptunghiuri. Suprafețele se pierd în linii..

Peisaj obișnuit wilsonian. Becurile curg din tavan, lumea e geometrică, descrisă în pătrate și dreptunghiuri. Suprafețele se pierd în linii..

Jean și Berenger stau de vorbă la cârciumă. Jean e îmbrăcat foarte îngrijit: costum maro, cravată roşie, guler detaşabil scrobit, pălărie maro. Are obrajii cam roşii; poartă pantofi galbeni, bine lustruiţi. Berenger e neras, cu capul descoperit, părul nepieptănat, hainele şifonate: e însăşi imaginea neglijenţei, are aerul foarte obosit, somnolent; din timp în timp cască de oboseală.

Jean și Berenger stau de vorbă la cârciumă. Jean e îmbrăcat foarte îngrijit: costum maro, cravată roşie, guler detaşabil scrobit, pălărie maro. Are obrajii cam roşii; poartă pantofi galbeni, bine lustruiţi. Berenger e neras, cu capul descoperit, părul nepieptănat, hainele şifonate: e însăşi imaginea neglijenţei, are aerul foarte obosit, somnolent; din timp în timp cască de oboseală.

Ah, ce păcat... pisica tocmai a fost strivită de un rinocer! Nici nu mai contează câte picioare avea pisica. Înteresant ar fi câte coarne avea pe nas rinocerul...

Ah, ce păcat… pisica tocmai a fost strivită de un rinocer! Nici nu mai contează câte picioare avea pisica. Înteresant ar fi câte coarne avea pe nas rinocerul…

Dacă scrie, scrie! Poftim, citeşte la fapte diverse. Citiţi ştirea, domnule şef! DOMNUL PAPILLON: „Ieri, duminică, în Piaţa Bisericii din oraşul nostru, la ora aperitivului, un pachiderm a călcat în picioare o pisică."

Dacă scrie, scrie! Poftim, citeşte la fapte diverse. Citiţi ştirea, domnule şef! DOMNUL PAPILLON: „Ieri, duminică, în Piaţa Bisericii din oraşul nostru, la ora aperitivului, un pachiderm a călcat în picioare o pisică.”

Dar ce rost ar avea aceste cuvinte... iacătă, ele oricum se încalecă, vin unele peste altele, e imposibil să mai pricepi ceva. Ce? Un rinocer a călcat în picioare o pisică?

Dar ce rost ar avea aceste cuvinte… iacătă, ele oricum se încalecă, vin unele peste altele, e imposibil să mai pricepi ceva. Ce? Un rinocer a călcat în picioare o pisică?

Un Wilson autentic!!!

Un Wilson autentic!!!

Toți sunt rinoceri. În afară de mine!

Toți sunt rinoceri. În afară de mine!

Un alt perete important la Craiova!

Un alt perete important la Craiova!

Și, cu voia dvs., reprezentanți Arts United studiind caietul program! Care arată excelent, apropo!

Și, cu voia dvs., reprezentanți Arts United studiind caietul program! Care arată excelent, apropo!

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

3,940 total views, 2 views today

Post a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *